EnglishRomână
Obiectiv turistic

Casa memoriala Nicolae Grigorescu

0 / 5
Compare Add to favorites

Casa Memorială „Nicolae Grigorescu” din

Câmpina

 

Casa memorială Nicolae Grigorescu de la Câmpina este o casă-muzeu din
orașul Câmpina (județul Prahova), în care a trăit și pictat Nicolae Grigorescu (1838-1907).

Istoric

 

În timpul Primului Rãzboi Mondial, casa a adãpostit Cartierul General German,
perioadã în care casa a fost incendiatã. O parte din obiecte au putut fi salvate, ceea ce
a fãcut posibilã reconstituirea casei artistului (atelierul, sufrageria, biblioteca) în
perioada 1954-1955 de cãtre fiul artistului, Gheorghe Grigorescu, care a avut ca puncte
de reper fotografii salvate din timpul vieții lui Nicolae Grigorescu.

În prezent, edificiul adãpostește piese de mobilier, creații și obiecte autentice, de
la fotografii pânã la dedicații ale contemporanilor și tablouri remarcabile ale marelui pictor.

Grigorescu a venit la Câmpina abia în 1904, unde își construiește casa de care
vă povestesc acum și din care i-am aflat povestea vieții. El era deja un artist consacrat,
era considerat cel mai mare pictor român în viață și era primit cu onoare oriunde se
ducea. Grigorescu a fost primul pictor primit în Academia Română.
În colecția de carte s-au păstrat volume cumpărate de pictor de-a lungul întregii
vieți, cu un conținut foarte divers: artă, literatură, geografie, istorie, incluzând și
exemplare rare, începând de la 1673.

Muzeul ființează într-o clădire construită între anii 1902 – 1904, ce a ars complet
în 1918. Reconstituirea casei construită inițial de către pictor s-a desfășurat între 1954 –
1955, iar muzeul memorial (parter și etaj) a fost pus la dispoziția publicului larg în 1957.

 

Arhitectura

 

Exteriorul casei este dominat de terasa de lemn care se întinde pe toată
lungimea etajului, imprimându-i un aer cald și intim și amintind de foișoarele caselor
țărănești românești. Terasa este sprijinită de console elegante de lemn.
Intrând în hol, surprinde căldura ambianței, care însoțește vizitatorii pe parcursul întregii
case. Scara de lemn îmbie spre etaj.
Sub casa scării este amenajat un colț exotic format din lucrări de factură orientală,
colecționate de pictor în Istanbul în 1873: covoare, arme, vase, măsuțe și cutii pentru
păstrarea diferitelor obiecte de preț, veșminte, papucei, o narghilea. Așezarea

obiectelor este asemenea celei prezentate de artist într-un tablou surprinzător, plasat de
muzeografi în acest spațiu. Este vorba despre pictura plasată pe peretele din stânga al
holului. Jumătate din compoziție este figurată foarte detaliat, în stilul picturii academiste
a secolului al XIX–lea, cealaltă jumătate fiind abia schițată. Lucrarea se vrea un gest de
frondă la adresa celor care îl acuzau că nu știe a picta cum pictau contemporanii lui. A
demonstrat prin aceasta că știința de a desena o avea, dar scopul lui artistic era altul,
nu acela de a picta minuțios, ci acela de a sugera pictural numai ceea ce-și propusese.
Acest colț cu obiecte orientale este recreat pentru a sugera o cameră.

Închis pe trei părți de „pereți”, acesta se prezintă ca un spațiu decorativ și aglomerat de forme
geometrice. Deja în acest prim intrând se poate intui dimensiunile întregii case și ale
celorlalte încăperi. Totul este la dimensiuni umane, încălzit de lemnul prezent nu numai
la scară, dar și în lambriul pereților. Înălțimea holului de intrare este diminuată de scara care oferă accesul la etaj.

Prima încăpere de la parter, cea din dreapta intrării, era sufrageria în care se
încingeau discuții cu prietenii: B. Delavrancea, Al. Vlahuță, G. Coșbuc, O. Goga, dr. C.
I. Istrati. Acesta din urmă este cel care a încurajat, încă din timpul vieții pictorului, ideea
înființării unui muzeu „Nicolae Grigorescu”. Această încăpere găzduiește una din
variantele de mari dimensiuni ale „Carului cu boi”.

Biblioteca artistului este ocupată acum de piese de mobilier modeste, așa cum îi
plăcea lui să fie totul, frumos și modest, noblețea și eleganța stilului fiind sesizabile mai
ales în simfoniile de culori pe care le crea. În corpul de bibliotecă de află diverse
volume, de la cele despre antichitatea greacă și latină până la literatura franceză a
secolelor XVI – XVIII. Portrete ale membrilor familiei, păstorași și țărănci, ca și peisajele
grigoresciene cu care suntem obișnuiți tronează pe pereții acestei încăperi.
Se pătrunde apoi în cea mai mare cameră a casei și cea mai importantă prin activitatea
de creație care se desfășura aici: atelierul artistului. Este o încăpere bine luminată și
generoasă în diversitatea spațiului. Obiectul pe care se ațintesc ochii este șevaletul pe
care stă sprijinită una din ultimele lucrări ale artistului, neterminată: „La izvor”. Pereții
sunt încărcați de picturi ale lui Grigorescu: „Autoportret”, „Apus de soare la Barbizon”,
„Pastoriță stând”, „Ciobănaș cu turma”, „Care cu boi trecând un vad” etc.

Uriașa tapiserie este probabil de factură franțuzească și datează din secolul al XVIII-lea .
Piesele de mobilier sunt cumpărate de artist din Franța și se potrivesc foarte bine cu
interiorul acesta definit de materialul viu și cald care este lemnul. Covoarele decorative
care atârnă pe pereți sunt de factură orientală și provin din aceeași colecție pe care și-a format-o artistul la Istanbul.

 

Monday Tuesday Wednesday Thursday Friday Saturday Sunday
- 09:00 - 17:00 09:00 - 17:00 09:00 - 17:00 09:00 - 17:00 09:00 - 17:00 09:00 - 17:00

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !