EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Adam

0 / 5

Mănăstirea Adam

 

Situată în satul Adam, comuna Drăguşeni, pe un deal care domină întreaga localitate,
Mănăstirea Adam este una dintre cele mai importante sihăstrii vechi, din întreaga zonă de sud a Moldovei.

Atestarea documentară a mănăstirii Adam este la 1658, însă înainte de aceasta a mai
existat acolo o zidire ortodoxă, despre care se crede că este din vremea lui Ştefan Cel Mare.
Aşezarea monahală adăposteşte una dintre cele mai cunoscute icoane făcătoare de minuni din
România, cunoscută în popor sub numele de „Sfânta de la Adam”.

 

Scurt istoric

 

Tradiţia locală, neconfirmată istoric, afirmă că prima aşezare monastică a fost
întemeiată în părţile Adamului pe la mijlocul secolului al XVI-lea când un călugăr venit din
răsărit a arătat unui cioban înstărit din codrii acestor locuri o icoană a Maicii Domnului
făcătoare de minuni, propunându-i să ridice aici un schit. Aşa s-ar fi construit, se pare, o
primă bisericuţă din lemn, cu hramul „Tuturor Sfinţilor”. Documentele istorice unanim
recunoscute afirmă, însă, că mănăstirea a fost ctitorită de căpitanul Adam, la mijlocul
secolului al XVII-lea, biserica fiind sfinţită la 14 octombrie 1652.

Rolul spiritual al Mănăstirii Adam de-a lungul istoriei este unul de primă mărime.
Puţine sunt mănăstirile care s-au bucurat de o atât de mare căutare şi apreciere, un element
deosebit de important fiind prezenţa la Adam a „Icoanei Maicii Domnului făcătoare de
minuni“. Evlavia credincioşilor faţă „Sfânta“, cum îi spun localnicii, cererile de pelerinaje ale
icoanei prin oraşele şi satele din tot sudul Moldovei, minunile şi vindecările aduse de icoană
sunt constante ale istoriei mănăstirii de-a lungul timpului. Se adaugă şi prezenţa raclei cu
sfintele moaşte ale mai multor sfinţi, adusă de la Ierusalim, în 1857, de către arhimandritul Epifanie.

De Mănăstirea Adam este legat şi numele Sfântului Rafail de la Agapia Veche, recent
canonizat, născut în jurul anului 1560, în localitatea Bursucani, situată în imediata apropiere a
mănăstirii. Sfântul Rafail a deprins de la călugării răspândiţi prin codrii Adamului primele
noţiuni ale credinţei ortodoxe şi dorul după viaţa sihăstrească. Conform tradiţiei, ucenici ai
sfântului au ridicat în satul de obârşie al acestuia, la sfârşitul veacului al XVIII-lea, Schitul
Zimbru, care a existat până la 1940, dependent de lavra de la Adam.

Arhitectura

 

Arhitectural, biserica este în plan treflat, cu abside poligonale la exterior şi
semirotunde la interior. Pereţii sunt groşi, de circa 1,5 m. Pe latura vestică, biserica este
susţinută de doi contraforţi. Altarul are o boltire în semicalotă, terminată cu un arc lat şi
adăugit. Naosul este boltit, iar câteva arce încadrează absidele înguste. Naosul este despărţit
de pronaos printr-un arc în semicilindru. Pronaosul este boltit, cu câte o fereastră la nord şi la
sud, iar pridvorul este închis, cu acces dinspre sud. Pictura, realizată în ulei şi tempera, a fost
restaurată în anii 2006-2007, împreună cu catapeteasma, de mare valoare artistică, ce datează
din secolul al XVIII-lea. Cea mai veche pisanie cunoscută a bisericii datează din 1869 şi
menţionează: „În zilele prea înălţatului Domn Carol I, 1869 octombrie 20, cu ajutorul Celui
Prea Înalt şi al Prea Sfintei Născătoare de Dumnezeu, s-au pus în reparaţie această biserică“.

Mănăstirea Adam în legende
Povestea icoanei făcătoare de minuni

 

Icoana Maicii Domnului s-a arătat pentru prima oară la Adam în 1559. Venea din
Orientul Mijlociu, în straița unui călugăr slav. Amândoi căutau un nou sălaș. Și primul om pe
care l-au întâlnit a fost un cioban bogat și credincios, care stăpânea dealurile și pădurile de pe-
aici. Monahul i-a spus ciobanului că icoana are mare putere și l-a rugat să-i adăpostească. Iar
baciul n-a stat pe gânduri. A ridicat curând o bisericuță de lemn cu hramul ”Duminica Tuturor
Sfinților”, în jurul căreia s-au tocmit apoi câteva chilii. Nu mult după aceea, s-a călugărit și
ciobanul. Așa a fost pusă vatră monahicească la Adam.

Cincisprezece ani mai târziu, turcii și tătarii au pângărit și incendiat schitul. În urmă n-
a mai rămas decât scrum și jale. Țăranii din satele vecine, care prinseseră mare evlavie la
icoana Maicii Domnului, au crezut că au pierdut-o pentru totdeauna. Însă, după câteva luni, a
fost găsită într-un copac. ”Unii spun că ar fi fost într-un stejar, alții că într-un cireș. Mie îmi
place să cred că Sfânta s-a arătat din nou oamenilor într-un cireș, căci acesta este pomul
îngerilor. Când ninge, se spune că scutură îngerii cireșii din Rai cu bătăile aripilor lor”, ne
încredințează monahia Maria Magdalena.

Cert este că nimeni n-a aflat unde a fost icoana cât a stat ascunsă și cum a apărut în copac. La
fel de sigur este că, în jurul icoanei, pe același loc al pârjolului, a fost clădită o nouă biserică,
din zid, care a fost sfințită la 14 octombrie 1652 și căreia i s-a dat hramul ”Adormirea Maicii
Domnului”. De-acum, moșia aceasta îi aparținea unui căpitan de oști, pe numele său Vasile
Adam. El, dimpreună cu frații săi, Costi, Movilă și Dabija, cu toții coborâți din Aprodu Purice
al lui Ștefan cel Mare și Sfânt, au ctitorit noua mănăstire. Iar căpitanul Adam s-a și călugărit,
după nu un foarte îndelungat timp.
Și a fost prima înviere a mănăstirii Adam. Căci Maica Domnului a vrut ca aici să
rămână casa uneia dintre cele mai venerate icoane ale Sale.

 

Pont:

 Fiind unul dintre cele mai imporante obiective turistice din Muntenia, cazarea nu este
o problemă, mănăstirea fiind înconjurată de pensiuni și vile.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !