EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Apostolache

0 / 5

Mănăstirea Apostolache

„Mănăstirea renăscută din propria-i cenușă”

 

La numai 41 km de Ploieşti, în Protopopiatul Urlaţi, din Arhiepiscopia Bucureştilor,
pe o culme de deal, înfruntă secolele Mănăstirea Apostolache. Ctitorie a lui Apostolache –
unul dintre comişii lui Mihai Viteazul – şi a soţiei sale, Voichiţa, mănăstirea-cetate este una
dintre cele mai tainice şi mai frumoase aşezăminte de pe Valea Cricovului Sărat. Aici, de
peste 43 de ani, slujeşte părintele Ion Alexandru. Incendiată de tătari, profanată de nemţi,
afectată de cutremure, închinată Athosului, mănăstirea, devenită biserică de parohie, şi-a
continuat misiunea, fără încetare, până astăzi. În prezent, sfântul lăcaş îşi reface chipul de
odinioară, fiind cuprins într-un vast program de restaurare.

 

Scurt istoric

 

 

Mai întăi, aici a fost ridicat un lăcaş de rugăciune înainte de 1595, a cărui veche
biserică este atestată documentar. Apoi, în jurul lui, între 1645 şi 1652, Apostolache, comisul
lui Mihai Viteazul, împreună cu soţia sa, Voichiţa, au înălţat mănăstirea actuală, cu hramul
"Adormirea Maicii Domnului", căruia, mai târziu, i s-a adăugat şi cel al "Sfinţilor Arhangheli
Mihail şi Gavriil". O legendă locală spune că într-una din trecerile comisului pe aici,
împreună cu domnul muntean, i-ar fi murit un fiu, pe nume Nicolae, pe care l-ar fi
înmormântat în acest loc. Ulterior, din acest motiv ar fi construit mănăstirea care îi poartă
numele pe moşia Măstăneşti, care şi-a luat apoi numele de Apostolache.

În 1628, postelnicul Ianache Caragea a închinat Mănăstirii Dochiariu din Athos
ctitoria sa, Mănăstirea Slobozia, din Ţara Românească, pentru ca în 1652, pe vremea lui Matei
Basarab, chiar înainte de a fi terminată, fratele postelnicului să închine Mănăstirea
Apostolache aceluiaşi aşezământ athonit. În 1658 sau în 1661, mănăstirea comisului a fost
arsă de tătari, rămânând pustie, după cum se pomeneşte într-un hrisov al lui Gheorghe Duca,
domn al Moldovei, pentru scurtă vreme şi al Ţării Româneşti. Acesta hotărăşte să o
reînfiinţeze şi să o pună sub ascultarea Mănăstirii Slobozia, ctitoria lui Matei Basarab.
Cutremurul din 1838 a avariat grav mănăstirea, fiind refăcută pe la 1850, "cu toată
cheltuiala sfinţiei sale, părintele Ghermano, ieromonah Ploieşteanul, aflându-se năstavnic la
acest sfânt lăcaş", după cum grăieşte pisania. După secularizare, călugării greci au părăsit
aşezământul, biserica mănăstirii fiind folosită de către săteni.

Începând cu anul 1992, ansamblul monahal din Apostolache a fost inclus într-un
protocol de schimburi culturale între Franţa şi România, aici deschizându-se primul şantier
comun franco-român, care avea ca scop restaurarea şi conservarea mănăstirii, după un proiect
elaborat sub conducerea arhitectului francez Benjamin Mouton şi a arhitectului român Călin Hoinărescu.

După o perioadă de stagnare a lucrărilor din lipsa fondurilor, în 1998, prin implicarea
autorităţilor locale, judeţene şi centrale, dar şi prin osteneala părintelui Alexandru, acestea au
fost reluate cu fonduri de la Comisia Europeană şi de la judeţ. Acum doi ani, a fost semnat un
al doilea contract din regiunea Muntenia, cu fonduri nerambursabile Regio, parohia fiind
beneficiarul finanţării restaurării şi punerii în valoare a ansamblului medieval al fostei Mănăstiri Apostolache.

Clădirile refăcute şi zidurile reparate deja schiţează imaginea şi frumuseţea vechiului aşezământ ortodox.
 

Arhitectura

 

Ansamblul fostei mănăstiri Apostolache datează de la mijlocul secolului al XVII-lea,
ctitori comisul Apostolache şi soţia sa Voichiţa. Clădirea bisericii în plan trilobat, cu abside
poligonale la exterior şi semicirculare la interior, are trei turle, turla principală pe naos şi două
turle pe pronaos, un pridvor cu stâlpi octogonali, caracteristic epocii lui Matei Basarab.
Incinta principală delimitată de ziduri înalte, are accesul protejat de un turn clopotniţă
impozant, şi include o casă monahală de mari dimensiuni, cu beciul acoperit cu bolţi cilindrice monumentale.

 

Pont

 Accesul se foace foarte greu, starea drumul fiind o problema, acesta fiind pieruit și
avand multe gropi. Practic nu se poate merge la mănăstire cu mașina, aceasta trebuie
lăsată la intrarea în sat.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !