EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Arnota

0 / 5

Mănăstirea Arnota
„Bijuteria Ortodoxiei Românești”

 

Mănăstirea Arnota este un lăcaș de cult ortodox din România care aparține
de Arhiepiscopia Râmnicului. Este situată în satul Bistrița (comuna Costești) din județul
Vâlcea. Mănăstirea a fost ctitorită de Matei Basarab și soția sa Elina, iar biserica poartă
hramul „Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil”.
Ansamblul monahal a fost declarat monument istoric și inclus pe lista monumentelor
arhitectonice de importanța națională .
Din anul 1999 Arhiepiscopia Râmnicului a transformat așezământul în mânăstire de
maici, în prezent fiind dependentă de stăreția Mănăstirii Bistrița (județul Vâlcea).

 

Scurt istoric

 

Manastirea Arnota este ctitorita de Matei Basarab in 1633-1634, cu hramul „Sfintii
Arhangheli Mihail si Gavriil”, pe temelia unei biserici mai vechi, fiind situata la 37 km
de Ramnicu Valcea, aproape de Manastirea Bistrita si Manastirea Hurezi. Conform unei
legende, Matei Basarab a zidit manastirea aici deoarece, inainte de a fi domn, gasise scapare
in aceste locuri, ascunzandu-se in niste stufarisuri, fiind urmarit de turci.
Cercetarile din anul 1974, efectuate sub egida Directiei Monumentelor Istorice, au
permis sa se constate ca la temelia actualei biserici se gasesc urmele altor biserici inca nedatate, care vor fi existat aici.

Pridvorul cu turla i-a fost adaugat de catre Constantin Brancoveanu, la inceputul
domniei lui, odata cu reparatiile, in anii 1705-1706. Tot el ii reconstruieste catapeteasma, o
adevarata opera de arta sculpturala, in stil brancovenesc (din 1913 se afla la muzeul din
Bucuresti) si renoveaza pictura, fara sa o inlocuiasca pe cea originala.
Usa bisericii, sculptata in lemn de castan, are o inscriptie in limba slavona, in care se spune
astfel: „Aceste usi le-a facut Constantin Brancoveanu vel-logofat”. Ele pastreaza pictura
originala „dreasa” sub evlaviosul domn, cand s-a zugravit si pridvorul, pe care tot el il
adaugase, pictura care nu a rezistat pana astazi. Pictura initiala are o mare valoare artistico-
documentara, foarte valoros fiind si portretul lui Matei Basarab, realizat in 1644 de zugravul Stroe din Targoviste.

Biserica manastirii este o constructie mica, cu o linie simpla si sobra, fiind realizata
dupa un plan trilobat, cu abside poligonale si pridvor deschis. Deasupra naosului este asezata
o turla inalta, iar pe pridvor o este o alta turla mai mica, cea din timpul lui Brancoveanu.
Fatadele au fost impartite cu ajutorul unui brau din caramida aparenta in doua registre: cel
inferior, in care se observa frumoase firide rotunjite si cel superior, in care s-au realizat ocnite
adancite. Peretii si turlele sunt infrumusetate cu ornamente din caramida aparenta.
Renovarea bisericii s-a facut intre anii 1852-1856, de catre domnitorul Barbu Stirbei,
care a daramat chiliile vechi din vremea lui Matei Basarab, deja ruinate si ridica aici alte
cladiri, dupa planul unor arhitecti straini.

In anul 1934 s-au mai zidit unele chilii care exista si astazi, intr-una fiind amenajat un mic
muzeu in care au fost expuse odoarele manastirii, iar intre anii 1954-1958 a fost consolidat
intregul asezamant monahal si s-au introdus instalatii de apa si incalzire.
In pronaosul bisericii actuale se afla doua morminte: mormantul lui Matei Basarab,
mort la 9 aprilie 1654, ingropat mai intai la Targoviste si adus apoi la Arnota, dupa rascoala
Seimenilor, si mormantul lui Danciu vel-vornic, tatal lui Matei Basarab, fost ostean al
lui Mihai Viteazul, cazut in timpul luptelor din Transilvania, duse alaturi de eroul de la Turda,
inmormantat in anul 1604 la Alba Iulia, ramasitele lui pamantesti fiind aduse la Arnota in 1648.

Aceasta frumoasa manastire, prin pictura, arhitectura si sculptura sa, poate fi
considerata unul dintre cele mai reprezentative monumente istorice si de arta religioasa din tara.
Dupa 1999 Arnota a devenit manastire de maici.

 

Arhitectura

 

Monumentul, neobișnuit de modest pentru o necropolă domnească, este un triconc
sârbesc încununat de o zveltă turlă octogonală atât la exterior, cât și la interior, prelungit de un
pronaos dreptunghiular îngust, boltit cu două calote sprijinite la mijloc pe un arc transversal.
La origine, biserica nu avea largul pridvor cu turlă scundă octogonală, adaos care astăzi
constituie cea mai distinctivă structură a siluetei generale; apariția lui Preda Brâncoveanu în
tabloul votiv, boier despre care Paul de Alep afirmă că ar fi luat sub îngrijire multe ctitorii ale
voievodului Matei, pledează în favoarea ipotezei că acest exonartex, rustică interpretare a
unui plan în cruce greacă înscrisă, i s-ar datora.

Arhitectura bisericii, cea mai mică din vremea sa (11,7m x 7,20m), reprezintă totodată
o interpretare simplificată a trinconcului Coziei. Naosul supraînălțat de turlă pe pandantivi,
octogonală la exterior și la interior, este despărțit de pronaos printr-un zid, străbătut de o ușă
în axul bisericii. Pronaosul, în formă de dreptunghi cu laturile lungi perpendiculare pe ax, este
acoperit cu două calote pe pandantivi, despărțite printr-un arc. În tabloul votiv, biserica
prezintă fațade tencuite în întregime, despărțite în două registre inegale printr-un brâu.

Registrul inferior are săpate nișe dreptunghiulare cu colțurile rotunjite. În zilele noastre, după
decapare, s-a constatat că registrul superior a fost și el împodobit cu nișe scurte cu marginea
superioară în arc de cerc, despărțite unele de altele prin pilaștri. Ele au fost umplute și netezite
ulterior, când fațadele bisericii au fost tencuite și date cu var. S-a constatat, de asemenea, că,
la origine, altarul, naosul și pronaosul au avut un parament de cărămidă aparentă alternând cu
benzi tencuite, spre deosebire de pridvorul, construit mai târziu, din zidărie obișnuită. Turla,
după cum este reprezentată în tabloul votiv, așa cum este și astăzi, are un parament format din
cărămizi aparent orizontale, alternând cu benzi tencuite, despărțite în dreptunghiuri prin
grupuri de trei cărămizi puse pe lat. Toate aceste particularități ne confirmă ideea că biserica
trebuie să fi existat la începutul secolului al XVII-lea și că turla, căzută fără îndoială în
primele decenii ale acestui secol, a fost reconstruită de Matei, urmașul „vornicului” Danciu.

Legenda mănăstirii

 

Legenda întemeierii Sfintei Mănăstiri Arnota spune că Matei Basarab, mai înainte de a
ajunge domn al țării, pe când era urmărit de turci, în urma unei bătălii pierdute, s-a retras în
pădurile din zona actualei mănăstiri, împreună cu câțiva oșteni. În semn de recunoștință față
de Dumnezeu, care l-a scăpat de la moarte, între anii 1633-1634, pe locul în care s-a ascuns,
domnitorul Matei Basarab (1632-1654) a zidit un locaș sihăstresc de închinăciune. El a ctitorit
apoi în jurul bisericii chilii pentru călugări și o clopotniță, încadrată de alte clădiri.

 

Pont:

 În cadrul mănăstirii Arnota sunt 30 de locuri de cazare.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !