EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Bârnova

0 / 5

Mănăstirea Bârnova

 

Mănăstirea Bârnova este o mănăstire de călugări amplasată în preajma
municipiului Iași, în pădurile Podișului Central Moldovenesc, sub dealul Pietrăriei, în comuna
Bârnova. La mănăstire se poate ajunge pe drumul spre Vaslui; imediat după Hanul Trei
Sarmale, pe partea dreaptă, se desprinde un drum pe care se poate ajunge în

Scurt istoric

 

Bisericuță de lemn având hramul Sfântului Mare Mucenic Gheorghe. Istoricul N.A.
Bogdan, în monografia sa dedicată orașului Iași, a emis ipoteza că pe locul actual al
Mănăstirii Bârnova ar fi existat anterior o altă biserică mai veche de lemn, de la domnitorul
Ștefan Tomșa al II-lea (1611-1615, 1621-1623), ipoteză bazată pe faptul că biserica posedă un
clopot din anul 1614, donație a acestui voievod.[3] Deși nu sunt documente sigure în sprijinul
acestei ipoteze, se poate crede totuși că a existat o biserică mică de lemn. Alte opinii presupun
că acel clopot fusese comandat pentru bisericuța de pe Poartă, zidită de Ștefan Tomșa al II-lea
în turnul de la intrarea în Curtea Domnească din Iași (cu hramul Sfintei Treimi).

Prima mărturie despre Mănăstirea Bârnova o avem de la cronicarul Miron Costin care
a lăudat osârdia și strădania binecredinciosului voievod Miron Barnovschi-Movilă de a ridica
noi locașuri bisericești. Acesta a ridicat Mănăstirea Barnovschi în orașul Iași, precum și
Mănăstirea Hangu din Munții Neamțului, arătând o deosebită grijă față de Mănăstirea
Dragomirna, ctitorită de mitropolitul Anastasie Crimca. După cum scrie Miron Costin,
domnitorul Barnovschi „mănăstiri și beserici câte au făcutu, așea în scurtă vreme, nice unu
domnu n-au făcutu. Făcut-sau alți domni și mai multe, iară cu mai îndelungate vremi, în 40 de
ani unii, alții în 20 de ani, iară elu în trei ani”.

Înșiruind realizările domnitorului Miron Barnovschi pe plan bisericesc, cronicarul
Miron Costin adaugă și că a zidit „așijdere și Bârnova, lângă Iași, care apoi au fârșit-oă
Dabije-vodă”. Amintind din nou ctitoriile domnitorului, cronicarul umanist subliniază că „și
au urdzit și Bârnova pre numele său, supt dealul Pietrăria lângă Iași”.

În anul 1629, domnitorul Miron Barnovschi a fost mazilit și a fugit în Polonia, biserica
nefiind încă terminată. Revenit la tron pentru o scurtă perioadă în anul 1633, Miron Vodă a
fost însă arestat și executat prin decapitare la Constantinopol în ziua de 2 iulie 1633. În timpul
detenției, Miron Vodă și-a redactat testamentul, în care arăta că „Sfânta Monastire Bârnova,
care este începută de noi vedem că, după vremuri ce stătură, că alt nime nu va putea să o
săvârșească, numai putere domnească. Pentru aceea de va alege Dumnezeu un domn creștin,
ca acela să săvârșească, Dumnezeu să-i vie într-ajutor. Monastirea cea de lemn ce s-au făcut
întâiu, să aibă acești boieri a o socoti și întări”.

Începând din anul 1662, Mănăstirea Bârnova a fost închinată pe rând Patriarhiei
Ierusalimului, Muntelui Athos, Muntelui Sinai, Patriarhiei din Constantinopol și Patriarhiei
din Alexandria, fiind administrată de către călugării greci pe o perioadă de 200 de ani.
În anul 1678, doamna Dafina Dabija a dăruit Mănăstirii Bârnova, unde era
înmormântat soțul ei, mai multe sate lăsate de acesta cu limbă de moarte; documentul de
danie precizează că unele din aceste proprietăți fuseseră cumpărate împreună cu doamna Dafina.

După doi ani, pe la anul 1680, Dafina Doamna dădea sate, vii și țigani Mănăstirii
Bârnova, arătând că acest așezământ a fost început de către Miron Barnovschi, dar neterminat,
rămânând în această stare „până la vreme domniei Mariei Sale raposatul mieu domn, ce scris
mai sus, lui Evastratie Dabija vodă, carile dimpreună și cu noi, dintru bună dumnezeiască
îndemnare apucându-ne, am zidit biserica până în desăvârșitu, iar cu alte, câte să cade sfintei
mănăstiri podoabe și așezături fiind de l-au apucare moarte, n-au apucat să o împodobească și
să o temeeze, ce noi în vieața noastră, când am avut vreme, am nevoit și am împodobit și o am
întemeiată după putință cu de toate, câte trebuiescu unii sfintii mânăstirii”.

În anul 1728, domnitorul Grigore al II-lea Ghica se mută vremelnic împreună cu toată
curtea sa la Bârnova, mai ales spre a se feri din calea epidemiei de friguri care a bântuit Iașul
în vremea domniei sale. Cronica Ghiculeștilor ne spune că domnitorul a făcut aici diverse
amenajări, a refăcut clădirile din incintă care erau degradate complet și a înălțat zid de
împrejmuire prevăzut cu creneluri și foișor de pază. “Și văzând Grigore Voda, acolo la
mănăstire, casele stricate și pustii…, s-a apucat cu cheltuiala sa și a făcut niște case minunate
și un râmnic mare ziditu cu piatră prin prejur și deasupra râmnicului cerdacu cum se vede”.
Mănăstirea Bârnova a avut multe moșii, printre care Buhaiul, Cascariu, Dumbrăvița,
Puțineni (jud. Dorohoi), Bâlca, Păunești, Borșani, părți din Fierbinți și Haret (jud. Putna),Dorohoi etc.
Capotești, Petrești, Scânteia, Valea Satului, Belcești și Filozofu (jud. Vaslui), Iezerul de la

Arhitectura

 

Planul arhitectural al Mănăstirii Bârnova este asemănător cu cel al Mănăstirii
Dragomirna, ea făcând parte din ansamblul marilor ctitorii arhitecturale din Moldova care
sintetizează din acest punct de vedere elementele arhitecturale românești cu cele bizantine,
transmise prin Țara Românească.

Ascunsă în codrii seculari ai Iașului, incinta Mănăstirii Bârnova este protejată de ziduri
înconjurătoare de apărare, cu metereze. La poartă este un turn clopotniță, prin care se intră în
Mănăstire. Atât clopotnița, cât și zidurile de incintă sunt lipsite de vreo inscripție.
Biserica are o înfățișare exterioară măreață, fiind construită în stilul Galatei, în plan triconc,
cu două turle, din care una masivă, deasupra pridvorului și alta mai subțire, octogonală,
ornamentată în exterior. Pentru prima dată în Moldova, la bisericile lui Miron Barnoschi-
Movilă apare turnul-clopotniță lipit de biserică, amplasat deasupra pridvorului. Acesta
schimbă și îngreuiază înfățișarea exterioară a bisericii în ansamblul ei. Turla de deasupra
pridvorului este un element de fortificație, având la primul etaj o tainiță în care puteau fi
ascunse odoarele bisericii la vreme de primejdie și la etajul al doilea o încăpere cu rol de
apărare, având practicate în ziduri metereze pentru tras cu pușca. În această turlă se intra
printr-o ușă secretă, ascunsă în epocă de spătarul unei strane bisericești din pronaos. De
asemenea, se remarcă și prezența contraforturilor laterale masive pe colțurile pridvorului.

 

Pont:

 În incinta mănăstirii, la mică distanță de absida altarului bisericii, se află niște ruine
ale unor beciuri construite în secolul al XVII-lea. Tavanul beciurilor este boltit, el
fiind confecționat din piatră. Stratul de pământ care le acoperea a fost îndepărtat cu
prilejul efectuării lucrărilor de restaurare, dorindu-se ca beciurile să fie astfel mai bine puse în valoare. Fiind complet neprotejate, există pericolul ca aceste beciuri să se
surpe.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !