EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Bujoreni

0 / 5

Mănăstirea Bujoreni

 

Mănăstirea Bujoreni (numită în trecut și Schitu Magaru) este o mănăstire ortodoxă
din România situată în comuna Zorleni, județul Vaslui. Folosind drumul județean Bârlad-
Zorleni-Murgeni-Fălciu, la ieșirea din satul Popeni, în vârful dealului unde este postat "Releul
TV" la punctul numit Căprioara, un indicator arată spre stânga în pădure pe un drum forestier
pietruit și bine întreținut, de 5 km lungime, care duce direct în incinta mănăstirii, acolo fiind și capăt de drum.

Scurt istoric

 

Un document din 1519, 25 iunie prin care Ștefan cel tânăr Voievod, urmaș al lui
Ștefan cel Mare, dă un hrisov domnesc unor rude cu împuternicirea de păstrare a acestei moșii
– Bujoreni și încă alte patru sate pe Valea Bârladului, unor urmași ai boierului Mihu, fugar
din Polonia. Cu aproximativ 100 de ani mai târziu, un oarecare Constantin Bujoreanu vindea
lui Pătrașcu Logofăt o parte din moșia Bujoreniului, în vara anului 1600. Un alt document
emis la sfirșitul secolului al XVI-lea, 1594, atestă pe o Magdalena fata lui Ionașcu, care vinde
a cincea parte din moșia Bujorenilor lui Efrim vistiernicul. Un alt document de atestare 1596
il consemnă pe Cîrstea Vornicul cumparând o parte din moșia Bujorenilor, de la o oarecare
Varvara fiica unei oarecare Anghelina, fiica boierului medelnicer Mihu.

Văzut lucru este că această moșie a Bujorenilor devreme ce era atât de căutată sau era
o zonă bogată, sau poate pentru faptul ca era ferită de ochii năvălitorilor, ori pentru faptul că
deja exista această vatră monahală, era mult râvnită de oamenii înstăriți ai vremii de atunci.
Tocmai de aceea și legenda spune că odată cu năvălirea păgânilor peste pământurile
Moldovei, călugării din schitul Recea au îngropat odoarele, au dus icoana Maicii Domnului
ascunzind-o de furia jafului păgânesc, pentru a nu fi profanată sau distrusă și astfel i s-a pierdut urma.

Schitul rămas pustiit desigur a fost trecut prin foc și sabie, rămânând niște ruine fumegânde,
iar viețuitorii – din porunca lui Vodă, s-or fi retras la vreuna din marile mănăstiri ale
Moldovei cu ziduri si oaste de apărare.
Odată cu trecerea timpului, totul a ramas sub negura vremii, iar Preasfânta Fecioară,
din icoana ferecată în argint, avea să vegheze în pădurea Bujorenilor mai bine de 100 de ani,
la liniștea locului și la frumusețile create de Însuși Fiul și Mântuitorul ei.

Așa cum luminițele văzute de Daniil Sihastru, pustinicul si părintele Moldovei, l-au
decis peVoievodul Ștefan să aleagă altarul mănăstirii Putna prin tragerea cu
arcul, si multe alte semne minunate, tot așa și la mănăstirea Bujoreni atestată documentar la
27 martie 1602, istoria spune că în partea locului un oarecare Ion Brețcanu mocan din ținutul
Brețcului, mare crescător de oi, venea pe aceste văi cu tomnatul oilor, oprindu-se într-un loc cu numele de Siliștea Oilor.

Lucru care poate fi dovedit, pentru că un document la 1779 menționa această Siliște a
Oilor ca numindu-se și “Siliștea Brețcanii”. Deci evident locul unde mocanii poposeau cu oile
pe acele dealuri domoale și liniștite care atestate astăzi geografic în zonă, sunt la 1 km de
locul unde se află astăzi mănăstirea Bujoreni. Iar pe vremea aceea în preajma anului 1600, nu
se știe exact dacă înainte sau după 1600 se afla stejarul acela secular purtător al duhovniceștii
icoane a Preasfintei Născătoare de Dumnezeu ce avea să fie descoperită în chip minunat.

 

Legenda mănăstirii

 

După ce mocanii au venit de peste munți, pentru pășunatul și tomnatul oilor, mergând
la târg să vândă produsele, întreaga lor zestre ciobănească era cărată în permanenţă de măgari,
pe samarele cărora se transportau toate poverile şi bineînţeles fruptul stânii din loc în loc.
Plecaţi la târg să-şi vândă agoniseala dobândită din truda oieritului, după o zi de târg,
întorcându-se în bătătura stânii, au uitat sa lege măgarii. Unul din măgarii purtători de produse
vândute la târg, purta şi punga cu bani în unul din desagii mocăneşti, cu o valoare de 3000 de galbeni.

Desluşindu-se după oboseala de seară, mocanii au dat să împartă veniturile, dar
măgarul era plecat în desişul padurii, fără semn de întoarcere. Plecaţi cu un pădurar pe urmele
lui, mare le-a fost mirarea când în inima pădurii, lângă un falnic stejar secular, măgarul stătea
în genunchi în faţa a trei luminiţe aşezate în formă de cruce.
Dându-şi seama că este vorba de o minune cerească, mocanul a hotărât ca pe acel loc, lângă
acel copac şi din acel copac, să se ridice un schit pe care l-a şi săvârşit mai apoi, trunchiul
stejarului devenind Sfânta Masă din altarul mânăstirii. Acest lucru este consemnat pe timpul
unui mare boier numit Bujorenu care era si stăpânul acelor moșii unde oierii transilvăneni își pășteau oile.

Autenticitatea legendei a fost prezentată și de episcopul Ioan Antonovici, viețuitor si
vlădica al vremurilor de atunci. Pentru a fi mai certificată Preasfintia Sa spune ca acel lucru minunat care s-a întâmplat în adâncimea pădurii la stejarul secular, cu măgarul descoperitor
de taină, s-ar fi repetat în vreo 3 ani la rând, dar nimeni nu a dat importanță faptei și momentului.

Lucru care se întîmpla, spune epicopul Antonovici, în fiecare an cam în aceiași
perioadă și în același anotimp. Eroul legendei, Ioan Bretcanu a hotarât ca acei bani din desagi
să fie folosiți pentru construirea Sfântului Lăcaș. Fiind nevoit să se întoarcă acasă la Brețcu, a
încredințat împlinirea acestei ctitorii pădurarului Iftimie care dupa ce a savârșit ridicarea
schitului s-a călugărit luindu-și numele de Pahomie. Deci în concluzie, primii fondatori ai
acestui Sfânt așezămînt sunt mocanul Ioan Brețcanu, transilvănean, și pădurarul Iftimie –
viitorul călugăr Pahomie, așezământul primind numele de “Schitul Măgarului”. Bisericuta
așezământului monahal fiind construită din lemn.

 

Arhitectura

 

Catapeteasmă este construită din lemn de tei. Pereții bisericii au o grosime
care variază de la 75 cm pînă la 90 de cm. Soclul bisericii este construit din piatră, iar
pereții sunt din cărămidă cu mortar. Lungimea totală a bisericii este de 21,3 metri iar
lățimea la abside este de 7,7 metri interior.
Înălțimea zidului este de 6 metri. Vechea arhitectură de decorațiune a
mănăstirii era formată numai din cornișă, un fel de brîu în jgheaburi care înconjura toată biserica.

Absidele laterale sunt prevăzute cu ferestre lucrate în lemn de stejar, cu o
înălțime de 2,65 m și o lățime de 1,25 metri. Pardoseală bisericii în vechime, s-a
păstrat din scîndură de brad, iar în partea dreaptă a naosului se găsește mormintul
lui schimonahul Ioanichie Konachi (ctitorul) fără inscripție, într-o nișă în zidul bisericii.

Catapeteasmă este din tei sculptat, cu modele în lemn și ajurate cu
dantelărie. Sub icoane sunt panouri ce le înconjoară, sculptate din lemn avînd pe cele
4 colțuri rozete contiuate prin ramuri și frunze, și astfel fac legătură între ele.
Icoanele sunt flancate cu colonete în spirală, iar pe aceștia sunt sculptate struguri și
foi de vită. Ușile împărătești sunt bogate în sculpturi ce reprezintă flori și rinoceri.
Împrejurul sfinților evangheliști, se află foi sculptate și bronzate, avînd din loc în loc cîte o rozetă în 6 petale. Stilpul ușilor împărătești, este sculptat cu frunze și flori.
Stilpul se termină cu mitră arhierească sculptată în felii.
Arcul este împodobit cu sculpturi ce păr frînte din loc în loc. Deasupra ușilor
diaconești se află un panou încadrat în sculpturi ce înfățișează struguri și foi de vită.
Cele 12 praznice împărătești, așezate în cîte 3 zone, deoparte și de altă, sunt
încadrate cu sculpturi și mici colonete.
Mai bogate în sculpturi sunt coloanele în formă de torsada, ce despart în cîte 3
panouri icoanele Sfinților Apostoli. Coloanele prezintă sculpturi din mici rozete cu
ramuri și frunze, în partea superioară se termină cu capiteliuri. Zonă prorocilor
prezintă sculpturi ce înconjura fiecare icoană în parte. Pictură la catapeteasmă este
reprezenta în cîteva icoane.

 

Pont:

 Pentru frumusețea geografică a acestui loc, în zi de sărbătoare sau sfîrșit de săptămină,
ochiul celui care vizitează sau privește, poate să se incinte, de diferitele forme de relief
și frumuseți naturale.
 Geografic teritoriul mănăstirii, este inclus în zonă dealurilor Bancă-Grivița la o
altitudine de 200-250 de metri cu o vegetație de silvo-stepa.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !