EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Cetațuia

0 / 5

Mănăstirea Cetățuia

 

Mănăstirea Cetățuia din Iași este o mănăstire ortodoxă de călugări, ctitorită în secolul
al XVII-lea de voievodul Gheorghe Duca (1665-1666, 1668-1672 și 1678-1683). Așezată pe
un deal înalt și râpos din partea de sud a Iașului, de unde se poate vedea o frumoasa panoramă
a orașului, Mănăstirea Cetățuia domină peisajul prin silueta sa zveltă, străjuită de un turn
impozant și împrejmuită cu un zid de piatră măcinat de vreme.

Ea a fost construită de la început ca un complex fortificat medieval capabil să ofere
domnitorului și boierilor un reazem pentru o rezistență înarmată împotriva invadatorilor. Aici
a funcționat o tiparniță cu litere grecești, adusă de la Veneția. Ajunsă o ruină la sfârșitul
secolului al XIX-lea, mănăstirea a fost restaurată în perioada interbelică la inițiativa istoricului Nicolae Iorga.

 

Scurt istoric

 

 

Înainte de vreme, pe dealul Cetăţuia ce domină partea de sud a Iaşului se aflau vii,
grădini, livezi sau pădure. În vara anului 1666, domnitorul Gheorghe Duca al Moldovei
(1665-1666, 1668-1672 şi 1678-1683) a cumpărat acolo, de la mai mulţi proprietari, o întinsă
podgorie, cu intenţia probabilă de a înălţa o mănăstire. Fiind mazilit la scurtă vreme se pare că planurile sale au rămas neterminate.

În toamna anului 1668, după revenirea sa pe tron, s-a început construirea unei
mănăstiri fortificate ce trebuia să îndeplinească şi rolul de cetate de apărare în cazul unor
invazii ale Moldovei. Începerea construcţiei este menţionată de Ion Neculce în cronica sa,
unde a scris: „Viindu Duca-vodă cu a dooa domnie în ţară, arătă-să la hire mai aspru decât
cum era cu domnia dintăiu. Şi şi începu a zâdi mănăstirea Cetăţuia, că era ţara plină de oameni şi cu hrană şi agonisită bună”.

Ritmul construcţiei a fost unul foarte alert, în primăvara anului 1669 fiind aproape
terminate zidurile bisericii şi, după cum reiese din scrisorile domneşti pe care le primiseră
împuterniciţii domnitorului, se căuta achiziţionarea de material pentru acoperiş. Într-o
scrisoare, stolnicul Nacu, vornicul de Câmpulung şi ispravnicul însărcinat de Duca Vodă
pentru a conduce lucrările de la Cetăţuia, îi cerea birăului oraşului Bistriţa să-i trimită cât mai
curând comanda de 100.000 de cuie „de draniţă şi de şindrilă”.

Lucrările s-au făcut probabil de către meşteri moldoveni. În acelaşi timp, se comandau
la Braşov şi Danzig clopote care urmau să fie amplasate în masivul turn clopotniţă de la intrarea în mănăstire.

După cum susţin unii cercetători, lucrările de construcţie au fost realizate sub
conducerea lui Grigore Cornescu, un talentat sculptor şi pictor, descris de Ion Neculce ca fiind
”un nemiş din ţinutul Hotinului, (…) ce era foarte meşter de scrisori şi de săpături la pietre şi la alte lucruri”.

El este meşterul trimis de Duca Vodă în 1671 pentru a executa în ceară, pentru
sultanul Mehmed al IV-lea, macheta Cetăţii Cameniţa, pentru ca generalii turci să o analizeze
şi să vadă ce puncte slabe are. Tot el a lucrat şi la restaurarea bisericii de la Mănăstirea Curtea
de Argeş (în 1679), ctitorită de Neagoe Basarab.

 

Arhitectura

 

Biserica Mănăstirii Cetățuia este construită în plan triconc, cu absidele naosului și
altarului semicirculare în interior și poligonale în exterior, fiecare absidă având câte trei
ferestre.Edificiul este înconjurat de un brâu torsadă de piatră, încadrat de câte o friză ornată de
frunze sculptate în relief. În registrul superior se află câte două rânduri de ocnițe, cele de sus
fiind mai mici decât cele de jos. Zidurile exterioare sunt sprijinite de șapte contraforturi, care
nu se înalță niciodată deasupra brâului median. Ușile și ferestrele sunt construite în stil gotic,
cele mai mici fiind încadrate de o rețea de baghete încrucișate.

 

Iconografia

 

Ansamblul pictural al bisericii este de o mare valoare artistică. Biserica a fost pictată
în 1673, în frescă, de meșteri aromâni, frații Mihai, Gheorghe și Dima din Ianina (Grecia),
ajutați de zugravii români Nicolae zugravul cel bătrân și Ștefan care lucraseră și la pictarea Bisericii Trei Ierarhi.

Pictura originală nu s-a păstrat decât parțial, restul picturilor fiind modificări din
secolul al XVIII-lea și din deceniul al patrulea al secolului al XIX-lea. Biserica a fost repictată
în perioada 1827-1837 culoare peste culoare, inscripțiile icoanelor fiind în grecește,
iar „zugravul însuș pare că și a ficsat chipul pe păreți, într;un costum greco-arnăuțesc”.
Picturile in pridvor s-au păstrat cel mai bine, remarcând aici "Arborele lui Iesei
Judecata de apoi, Scara lui Clima și sfintele pictate în medalion.

În pronaos, pe peretele vestic, s-a păstrat tabloul votiv în care este reprezentată familia
ctitorului: domnitorul Gheorghe Duca, Doamna Anastasia, Doamna Ecaterina (probabil
soacra domnitorului), Constantin Duca (care va domni între anii 1693-1695 și 1700-1703),
fiica sa Elena (viitoarea soție a cronicarului Nicolae Costin), fiica sa Maria, alături de un alt
copil, al cărui nume nu se poate descifra. Ei sunt pictați în costume de ceremonial, brodate cu flori cu fire de aur și cu brandemburguri.

Sunt de remarcat și figurile sfinților pictați în picioare sub ferestrele din pronaos și
naos, sfinți care au aureolele decorate în relief cu ornamente care diferă de la unul la altul.

 

Pont:

 superbă panoramă a Iașilor se poate admira din turnul „Cina Pelerinului”, aflat în
clădirea stăreției.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !