EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Cheia

0 / 5

Mănăstirea Cheia

 

Mănăstirea Cheia este o mănăstire ortodoxă aflată în judeţul Prahova, sat Cheia,
aproape de pasul Bratocea, frontiera ce separa odinioară Valahia de Transilvania, pe Valea
Teleajenului, la o altitudine de 897 m, la poalele Munţilor Ciucaş (Carpaţii Orientali), între
pârâiaşele Tâmpa şi Cheiţa. Depresiunea Cheia, unde se află o poiană cu acelaşi nume, este de
fapt o agestră formată din conuri de deversare, terasate de-a lungul a mii şi mii de ani. Aici şi-
a găsit Teleajenul „cheia” cu ajutorul căreia a deschis calea spre sud.

Aflată într-un cadru natural mirific, mănăstirea Cheia a reprezentat o locaş de alinare
sufletească şi trupească atât pentru pelerini, dar şi pentru târgoveţii munteni şi ardeleni şi
păstorii ce împodobeau munţii din împrejurimi cu turmele lor.

Scurt istoric

 

 

Istoricii afirmă că prima biserică a mănăstirii Cheia ridicată la 1770, era din lemn şi
avea hramul Sf. Nicolae. După şapte ani biserica a fost distrusă de turci, iniţiativa pentru
constuirea celei de-a doua biserici, aparţinând stareţului Atanasie, primul staret cunoscut după
nume al Cheii. A fost ridicată la poalele Muntelui Roşu şi avea hramul Adormirea Maicii Domnului.

După stareţul Atanasie urmează Domitie sau Domitian, pe la 1820. Scrisul şi
semnătura stareţului sculptor în lemn Domitie se poate vedea pe un înscris din anul 1821, în
care îl ruga pe „arhon paharnic” Nicolae Greceanu să-i înştiinţeze pe măcelari că au sosit
viţeii destinţi vânzării, ceea ce arată una dintre ocupaţiile monahilor de la „Cheia
Teleajenului”, şi anume, creşterea animalelor. Staretul sculptează un priscornic rotund lucrat
din lemn de măr, cu care se ştampilau prescurile, el fiind în realitate un sigiliu de lemn. Acest
priscornic prezintă imaginea celei de-a doua biserici de lemn, situată pe latura de sud,
reprezentată ca un dreptunghi, desparţit în trei comaprtimente: pridvorul, naosul şi altarul.
Pridvorul, sprijinit pe stâlpi de lemn cu unele înflorituri, la o treime din înălţime, sprijinea
acoperişul în prelungirea despre capătul de vest. Acoperişul era învelit cu şindrilă sau dramiţă.
Două turle mici împodobeau bierica pe pridvor şi pe altar. Pe naos, în loc de turlă, o
calotă sferică, de înălţimea celor două prisme din capete, lăsa să fie depăşită de acoperişurile
piramidale ale acestora. În schimb, pe calotă se înalţă o cruce de două ori mai înaltă şi împodobită, decât cele de pe turlele mici. În spaţiul dintre cruci, stareţul Domitie a crestat o
lună în descreştere şi soarele, legând astfel biserica de cosmosul înconjurător. Cele patru
ferestre, dintre care trei la naos şi una la altar, au fost numai conturate. Pe marginea sigiliului
este gravat textul : „Schitul Cheia, 1832”.
„Cea de-a doua biserică avea hramul Sf. Treime şi din perioada aceea au ramăs o serie
de cărți, dintre care Mineiele de la Buda (1804, 1805), aproximativ 13 tomuri, important fiind
şi faptul că ele au fost achiziţionate i donate schitului Cheia de către oierii din Săcele şi din
apropiere. Aceasta dovedeşte ă unul din izvoarele materiale, dar şi spirituale care au contribuit
la ridicarea şi existenţa mănăstirii Cheia l-au constituit aceşti minunaţi oieri.

După 30 de ani de la construire, biserica de lemn, Sf. Troiţă, a fost mistuită de foc,
fiind salvate doar uşile împărăteşti, nişte strane, sfeşnice, sigiliul din 1832 şi un antimis. Nu se
ştie exact anul incendiului, dar se presupune ca s-ar fi produs cândva în perioada 1833-1834.
Cuvântul „obstejitie”, traiul în comun, de pe priscornic, indică tipul de vieţuire de
atunci, mai mult, odată cu venirea fraţilor Bârsanu, Damaschin şi Justin ieroschimonahii, în
mănăstirea Cheia de Căldăruşani, fiind adusă şi influenţa paisiana, sub care aceştia trăiseră timp de 20 de ani.

În timpul stareţului Damaschin se construieşte cea de-a treia biserică, începând cu anul
1835 şi sfinţită la 20 iulie 1839 de către Prea Sfinţitul Episcop al Buzăului, Chesarie, în
vremea stăreţie părintelui Damaschin. Pitura bisericii a fost terminată la 26 august 1839 de
către zugravul Naum, reprezentant al şcolii de pictură de la Buzău, faimoasă în acea vreme.

Arhitectura

 

Iconostasul şi tetrapodul bisericii mari sunt lucrate la Viena, din lemn sculptat, stucat
şi aurit, în manieră barocă. Icoanele împărăteşti, atribuite de tradiţia locală pictorului
Gheorghe Tattarescu, au fost îmbrăcate în argint în 1911 – 1912 de către Lazăr argintarul din Ploieşti.

Ansamblul de la Cheia cuprinde o incintă patrulateră, ocupată, pe laturile de sud, est şi
nord, de trei corpuri de chilii zidite în 1844 (după cum atestă inscripţia ce însoţeşte icoana
Maicii Domnului zugrăvită pe faţadă corpului de sud), paraclisul cu hramul Adormirii Maicii
Domnului şi muzeul, iar la vest clopotniţa şi casa stăreţească, construită în 1902.

Una din trăsăturile fundamentale ale schitului Cheia este că cele trei biserici, primele
două din lemn, iar a treia din zid, inclusiv vatra mănăstirii au fost rezultate exclusiv din
iniţiativa, strădania, munca şi fondurile proprii.

Pont:

 cazare: 22 locuri; camera de 2-3 paturi cu baie proprie;
 posibilitatea servirii mesei contra cost la trapeza mănăstirii.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !