EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Dobrovăț

0 / 5

Mănăstirea Dobrovăț

 

Mănăstirea Dobrovăț este o mănăstire de călugări amplasată în zona Dobrovăț-Ruși a
unicului sat al comunei Dobrovăț (județul Iași, România) și este ultima ctitorie a lui Ștefan cel
Mare, acesta murind înainte de terminarea construcției. Mănăstirea se află la o distanță de 25
de kilometri sud-est de Iași și la 35 de kilometri nord de Vaslui, într-o fostă poiană înconjurată
de codri seculari, pe malul pârâului Dobrovăț.

Scurt istoric

 

Într-o seară din vara anului 1499, pe când Ştefan cel Mare, domnul Moldovei, se
îndrepta în fruntea oştilor spre Suceava, trecând printr-o dumbravă din codrii Iaşului, a zărit în
depărtare un sâmbure de lumină ieşind din pământ. S-a apropiat şi, găsind în inima pădurii
chilia unui sihastru, a intrat, cerându-i bătrânului binecuvântarea. Monahul era rus, trecut
peste Nistru şi Prut în căutarea singurătăţii şi, văzându-l pe marele domn al Moldovei, l-a
salutat pe limba sa: „Dobri vecer“, în traducere „Seară bună“. Mai târziu, când Ştefan a
hotărât că în locul bordeiului singuratic să zidească o mănăstire de călugări, a numit-o, în
amintirea sihastrului, Dobrovăţ. Avea să fie ultima ctitorie a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt.
Pisania domnească, scrisă în limba slavonă, pe o lespede grea de piatră, şi aşezată în
dreapta uşii de intrare, mărturiseşte: „Bine cinstitorul Domn Io Ştefan voievod, cu mila Lui
Dumnezeu domnul ţării Moldovei, fiul lui Bogdan Voevod, a înălţat acest hram cu numele
Pogorârea Sfântului Duh, care a început a se zidi la anul 7011 (1503), luna lui april, în 27 zile,
şi s-a săvârşit în anul 7012 (1504) al domniei lui, anul patruzeci şi şapte şi o lună din al optulea curgător“.

Biserica a fost ridicată numai în zidărie, restul lucrărilor fiind terminate de Bogdan al
III-lea. Pictura bisericii s-a executat mai târziu, între anii 1527-1531, în timpul lui Petru
Rareş. A fost prădată de tătari în 1658, iar familia Racoviţeştilor a aşezat în naos şapte pietre
funerare cu chenare şi inscripţii, între 1664-1685. După luptele din septembrie 1739 dintre
muscali, turci şi tătari, muscalii stabiliţi la sud-est de Dobrovăţ au prădat mănăstirea, luându-i
toată averea şi lucrurile străine adăpostite aici. Prejudicii mari au fost aduse şi de mişcarea
Eteriei din 1821-1822, pentru ca în 1864 să fie sărăcită complet, între 1865-1900 ajunge „vestita puşcărie de la Dubrovăţ“, apoi, după 1900, timp de trei ani, orfelinat de fete, după
care şcoala de agricultură până în 1930.
Înfăţişarea de astăzi a bisericii este rezultatul unui amplu proces de restaurare
desfăşurat în 1970 sub conducerea arhitectei Ioana Grigorescu, proces prin care i s-a dat
monumentului înfăţişarea sa originală din epoca ştefaniană. Ansamblul mănăstirii, aşa cum
este astăzi, cuprinde: biserica ctitorită de Ştefan cel Mare, o bisericuţă mai mică construită pe
ruinele unui paraclis realizat de domnul Simion Movilă în 1607 pentru înhumarea fiului său
Pavel, turnul clopotniţă construit în 1743, zidul de incintă şi clădirea care adăposteşte în prezent chiliile călugărilor.

Arhitectura și iconografia

Biserica Pogorârea Sf. Duheste situată în zona sud-estică a incintei medievale. Ea a
fost construită din piatră brută de carieră (soclul), piatră cioplită (pereții) și cărămidă (bolțile).
Pereții au grosime de 1,5 m, iar temelia are aproape 2 m.
Edificiul are o formă mixtă: tip navă la exterior și plan triconc în interior. Biserica este
înconjurată la partea superioară a naosului și pronaosului de două rânduri de ocnițe suprapuse,
două ocnițe din partea de sus corespunzând uneia din partea de jos. Absidele laterale sunt
înscrise în grosimea zidului, iar absida altarului este semicirculară. Biserica are câte trei
contraforturi pe laturile de nord și sud, spre apus deschizându-se portalul în arc frânt. În
construcția sa se observă prezența mai multor elemente de stil gotic cum ar fi contraforturile,
ancadramente de ferestre și uși, cu vigniete și muluri, care impresionează pe vizitatori.
Construită în stil moldovenesc, biserica lui Ștefan cel Mare se remarcă prin două trăsături definitorii:

 lipsa turlelor și
 intercalarea între pronaos și naos a unei gropnițe (cameră a mormintelor), element
arhitectonic întâlnit și la biserica Mănăstirii Neamț
Interiorul bisericii este compartimentat în patru încăperi: pronaos (6,80 x 5,80 m),
gropniță (5,80 x 4,00 m), naos și altar și nu are pridvor. Intrarea în pronaos se face printr-un
portal din piatră, de factură gotică (în arc frânt), cu cinci retrageri succesive. Pronaosul are
ferestre mai mari cu ancadramente în stil gotic. Încăperea mormintelor este separată de
pronaos și de naos prin pereți, trecerea făcându-se printr-un portal dreptunghiular de piatră, cu
baghete încrustate. Ferestrele pronaosului și gropniței sunt de dimensiuni mai mici. Absidele laterale din naos sunt adâncite în grosimea zidurilor. Cele două nișe din altar: proscomidiarul
și diaconiconul sunt scobite și ele în grosimea zidurilor.
Pictura bisericii a fost terminată în anul 1531 și este aproape integral păstrată.
Deasupra ușii din gropniță care dă spre naos există următoarea inscripție în limba
slavonă: "Binecredinciosul și iubitorul de Hristos Io Petru Voievod, din mila lui Dumnezeu
Domnul Țării Moldovei, fiul bătrânului Ștefan Voievod, a zugrăvit și împodobit acest hram în
numele Pogorârii Sfântului Duh, la mănăstirea de la Dobrovăț, la anul 703… luna …". Luna și
anul nu se mai disting. Pictura a fost restaurată în perioada 1930-1936, fiind spălată de
retușurile ulterioare și de praful și fumul depuse în ultimele sute de ani.

 

Pont:

 Programul liturgic incepe la 5.30 și ia sfârșit la ora 18.00

Posteaza un nou Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !