EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Doicești

0 / 5

Mănăstirea Doicești

„Bijuteria domnitorului Constantin Brâncoveanu”

 

Mănăstirea Doiceşti numită şi Schitul Păroaia (după numele jupaniţei Ecaterina, soţia
lui Para logofăt una dintre donatoarele de la mijlocul secolului al XVII-lea) sau, mai nou,
Schitul Lăculeţe, o ctitorie a domnitorului Matei Basarab mai puţin cunoscută, atât datorită
insuficientelor izvoare documentare care să dea informaţii despre ea, cât şi datorită
transformărilor arhitecturale şi decoramentale suferite de-a lungul timpului.

Scurt istoric

 

Conform pisaniei, printre puținele elemente din secolulul al XVII-lea care s-au mai
păstrat, manăstirea de maici având hramul Sf. prooroc Ilie a fost clădită din temelii între
anii 1645-1646 iar ctitorii sunt domnitorul împreună cu doamna sa Elina. La 9
aprilie 1646 era gata, așa cum rezultă dintr-un act în care este i se confirmă primele donații,
ale domnului însuși (interesant este formularea în care se spune că pământul este dat de
strămoșii domnului ceea ce ar putea induce ideea că mănăstirea a fost construită peste o o alta
anterioară necunoscută încă) și ale lui Tudor clucerul Doicescul, chiar ispravnicul mănăstirii,
și Ștefan cihodarul din Bărbătești, care au fost trecuți la ctitori.
Printr-un act din 21 mai același an, domnitorul înzestrează mănăstirea cu livada
Lăculețe, cumpărată de la un anume Radu dărăban din Târgoviște. Această mănăstire nu este
trecută în majoritatea cronicilor țării în dreptul realizărilor lui Matei Basarab, cu toate că apare
în mai multe acte ale secolului, în toate figurând ca ctitorie a marelui domnitor.
Istoricul Nicolae Iorga crede că ar putea-o identifica cu o ctitorie „[…] la Bărbătești, pre Iazmă
[…]“ dintr-o versiune a acestor cronici.
Dintr-o pisanie târzie aflăm că acest schit a fost refăcut de Constantin
Brâncoveanu în 1702 în condiții necunoscute, continuându-și aproape neobservată existența
până la cutremurul din 1802 când biserica este dărâmată. De refacerea ei s-a ocupat banul
Grigore Brâncoveanu, urmașul domnitorului martir.Clădirea este dinou afectată de cutremurul din 1838, refăcută și de data aceasta
în 1849 de clucerul Iancu Nedeianu, la insistențele, și pe cheltuiala cuvioasei Elisabeta Brâncoveanu, văduva banului.
După 1864 mănăstirea de maici este desființată iar biserica acesteia devine biserică a
satului Lăculețe așa cum este și în ziua de azi. Ultima reparație notabilă este cea din 1898când
este făcut amvonul bisericii, și acest fapt consemnat într-o pisanie.

Arhitectura

 

Nu se cunoaşte arhitectura iniţială a construcţiei datorită afectărilor în urma
cataclismelor naturale şi a refacerilor ce nu au mai respectat planurile originale. De altfel
Aurel I. Gheorghiu, într-un studiu despre două monumente bisericeşti ale judeţului, afirma
„[…] dacă nu ar fi fost martoră pisania citată, nimeni nu ar socoti-o opera epocii lui Matei
Basarab […]“ (Aurel I. Gheorghiu „Două lăcaşuri sfinte din trecut: mănăstirea Panaghia şi
schitul Lăculeţe“ în revista „Biserica Ortodoxă Română“, nr.11-12, p.1211-1217, 1963).

 

Pont:

 De asemenea, pe lângă mănăstire se mai află muzee, Mitropolia, Mănăstirea Stelea
etc.), în apropiere de Doicești se află și Mănăstirile Dealu și Viforâta.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !