EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Dragomirna

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Dragomirna
„Mica perlă a Bucovinei”

 

Aşezată între blândele coline ale Bucovinei, la 12 km spre miazănoapte faţă de fosta
reşedinţă a lui Ştefan cel Mare şi Sfânt şi a mitropoliţilor Moldovei, mănăstirea Dragomirna
se înalţă ca un arbore în timp, între ziduri de cetate. Zidită parcă pentru a înfrunta înălţimile,
în cautare de mai multă lumină în apropierea codrilor, umbrită de o perdea de brazi şi
oglindită maiestuos în apa lacului din apropiere, acest lăcaş de închinare, prin vechimea sa,
prin originalitatea stilului, prin eleganţa şi soliditatea formei, prin pitoresc, trezeşte admiraţia
fiecărui vizitator, astfel că în faţa ei evlaviosul închinător este tot atât de impresionat ca şi istoricul şi omul de artă.

Dincolo de frumuseţea peisajului, de neobişnuitul locului, ceea ce produce o impresie
de neuitat, este eleganţa ciudată a monumentului, cu rigori geometrice de mare rafinament, cu
o siluetă unică prin proporţiile şi unitatea volumului, dintre toate celelalte monumente
moldoveneşti medievale. Probabil tocmai această unicitate a monumentului a atras încă de
timpuriu atenţia specialiştilor, care după epocă şi împrejurări au enunţat judecăţi de valoare
diferite, dar marcând întotdeauna profunda lui originalitate. Nicolae Iorga vorbea despre
frumuseţea fără pereche a Dragomirnei, despre măreţia ei şi despre impresia totală pe care o
face asupra privitorilor. Ansamblul de la Dragomirna, construit la graniţa dintre două veacuri,
se situează la două etape ale stilului moldovenesc. Complexul de artă medievală mănăstirea
Dragomirna, este compus din biserica mică sau a schitului, biserica mare, zidurile de apărare,
vechea clădire a egumeniei, cele cinci turnuri, chiliile şi paraclisul.

Scurt istoric

 

Mănăstirea Dragomirna a fost ridicată în anul 1602 în satul Mitocu Dragomirnei, din
judeţul Suceava, de către mitropolitul Anastasie Crimca al Moldovei. Complexul mănăstiresc
este format din Biserica Pogorârea Sfântului Duh, Paraclisul Sfântul Nicolae, Egumenia,
Trapeza şi Zidul de incintă. Biserica Pogorârea Sfântului Duh este construită în formă de navă
şi este considerată ca fiind cea mai înaltă şi cea mai strâmtă biserică ridicată vreodată. Lăcaşul
de cult are o lungime de 35 de metri, o lăţime de circa 9,5 metri şi o înălţime de aproape 42 de
metri. Anastasie Crimca, ctitorul Mănăstirii Dragomirna, a fost un călugăr care înainte de a fi hirotonit purta numele de Ilie Crimcovici. El a fost răsplătit, în anul 1587, de domnitorul
Moldovie – Petru Şchiopul, cu un teren pentru că l-a ajutat în lupta purtată împotriva
cazacilor. Pe terenul respectiv, Anastasie Crimca a ridicat Mănăstirea Dragomirna, în locul
unui schit de lemn clădit de câţiva călugări.
Numele Mănăstirii Dragomirna a fost menţionat pentru prima dată pe 4 septembrie
1605, într-un document în care se menţiona că lăcaşul de cult a primit danii de la logofătul
Lupu Stroici. Scarlat Porcesu, în volumul „Monumente istorice bisericeşti din Mitropolia
Moldovei şi Sucevei“, arăta că “în numele Tatălui şi al Fiului şi al Sfântului Duh care se
cinsteşte în Sfânta Treime, unui Dumnezeu şi Preacuratei Sale Maici şi Sfântului şi dreptului
Enoh şi sfântului prooroc Ilie şi sfântului Ioan Teologul au zidit această biserică smeriţii
slujitori şi închinători Sfintei Treimi, chir Anastasie Crimcovici, fost episcop de Rădăuţi şi
dumnealui Lupu Stroici marele logofăt şi fratele domniei sale Simion, mare visternic, în zilele
evlaviosului domn Io Ieremia Voievod şi ale prea iubiţilor lui fii Ioan, Constantin, Alexandru
şi Bogdan Voievod, în anul 7110, iulie 27 şi închinată sfinţilor, dreptul Enoh, Ilie şi Evanghelistul Ioan
De-a lungul timpului, Mănăstirea Dragomirna a fost atacată de mai multe ori de cazaci
şi tătari. În anul 1653, armata cazacă condusă de Timuş Hmelniţki a atacat Mitocul
Dragomirnei şi a furat bogăţiile mănăstirii, năvălitorii violând şi toate femeile adăpostite în mănăstire.

Arhitectura și iconografia

 

Edificiul lăcașului de cult are o structură îngustă și alungită, înălțimea clădirii fiind
excesivă în raport cu lățimea sa. El se remarcă prin dimensiuni: lungime de 35 m, lățime de
aproximativ 9,5 m și înălțime de aproximativ 42 m. În lucrarea sa „Neamul românesc din
Bucovina”, istoricul Nicolae Iorga caracteriza astfel această biserică: „Vederea acestei biserici
este o uimire de bucurie. E înaltă și îngustă ca o cutie de sfinte moaște și e unul din cele mai
strălucite monumente ale vechii noastre arhitecturi, iar pentru Crimca un titlu veșnic de glorie”.
Biserica este construită din piatră, având un soclu din bucăți mari de piatră cioplită,
așezate în trepte. Fațadele bisericii sunt lucrate din piatră brută, pe când pilaștrii cu rol
decorativ sunt alcătuiți din blocuri de piatră cioplită și șlefuită. Pe la mijlocul înălțimii
pereților, edificiul este împărțit în două registre de un brâu-torsadă din piatră cu trei tori răsuciți alternativ ca o funie, acest motiv fiind originar din Orientul
Apropiat (Caucaz sau Armenia).În plan vertical, fațada este împărțită în zece panouri realizate
prin opt pilaștri clădiți din blocuri masive de piatră și sprijiniți la bază de contraforturi. Sub
cornișă, între acești pilaștri se află două șiruri de arcaturi în acoladă, dintre care unul este
puțin reliefat față de suprafața zidului, iar celălalt bogat ornamentat cu modele florale.Turla
bisericii are o formă rotundă în interior și octogonală în exterior, ea remarcându-se prin
sculptura decorativă de o mare bogăție, varietate și măiestrie, cu un vast repertoriu de motive
ornamentale, geometrice și vegetale, rozete stilizate, stele formate din două romburi, pătrate
asociate cu un ornament polilobat etc.
Biserica Mănăstirii Dragomirna a fost împodobită cu pictură în frescă de către zugravii
popa Crăciun Mătieș, popa Ignat și Gligorie, formați în școala de pictură moldovenească
tradițională. Numele lor este încrustat pe peretele altarului. Aceștia au adăugat și unele
elemente decorative împrumutate din miniaturile manuscriselor muntenești.
Pictura bisericii Pogorârea Sf. Duh se mai păstrează în prezent doar pe zidurile și
bolțile naosului și altarului. Potrivit unor tradiții, au fost picturi și în pronaos și pridvor, ale
căror urme se mai vedeau prin anii 60 ai secolului al XX-lea. Din cauza condițiilor vitrege
prin care a trecut biserica de-a lungul veacurilor, chiar și picturile din naos și altar au suferit
degradări, scene întregi sau numai detalii fiind șterse. În această situație, este destul de dificilă
reconstituirea tuturor înțelesurilor iconografice și judecarea completă a stilului picturii.
Printre scenele care atrag atenția sunt de menționat următoarele: Iisus în grădina
Ghetsimani, Prinderea lui Iisus, Judecata, Răstignirea, Coborârea de pe cruce etc. În calota
turlei este reprezentat Iisus Pantocrator, iar în conca absidei altarului este Înălțarea. Ca și la
alte biserici din Moldova, în pictura murală sunt vizibile și unele elemente de folclor, costume de epocă etc.

 

Pont:

 Vă sugerăm să luați cu voi un aparat GPS deoarece mănăstirile sunt de obicei în afara
drumurilor principale, accesul la multe din ele fiind prost semnalizat.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !