EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Durău

0 / 5

Mănăstirea Durău

 

Mănăstirea Durău este așezată la poalele versantului nord-vestic al Ceahlăului.
Numele provine de la pârâul Durău sau Duruit, pârâu care coboară din munte și îmbrățișează
poiana în mijlocul căreia se înalță mănăstirea.

Scurt istoric

 

Despre un schit la poalele Ceahlăului se ştie încă din anul 1600, fiind înfiinţat de către
maica Mariana, nepoata domnitorului Vasile Lupu. Prima atestare documentară a Schitului
Durău este cea din anul 1779, având-o ca stareţă pe schimonahia Nazaria. Împreună cu
ucenicele sale, cuvioasa va ridica aici o bisericuță din lemn cu hramul Bunei Vestiri. Mai
târziu, monahiile de la Durău s-au retras în Poiana Văratec, întemeind mănăstirea cu acelaşi nume.
Din 1785 Schitul Durău a fost locuit de călugării de la Mănăstirea Hangu, care se afla
în apropiere și pe locul căreia astăzi se întinde lacul Izvorul Muntelui. Între 1832-1835, pe
locul vechii biserici de lemn a fost construită actuala biserică de piatră, care a fost sfinţită
de Mitropolitul Veniamin Costachi.
Pridvorul bisericii şi catapeteasma sculptată au fost pictate de către pictorul grec
Haralambie Agnostul din Constantinopol. Restul bisericii a fost pictat în tehnica encaustica,
între anii 1935-1937, de către pictorul Nicolae Tonitza şi ucenicii săi.
În aceeaşi perioadă a fost ridicat şi turnul-clopotniţă ce adăposteşte paraclisul cu
hramul „Schimbarea la Faţă”, pictat în anul 1938 de către monahul Varahil Moraru.
În a doua jumătate a veacului al XIX-lea, Schitul Durău va traversa o perioadă de lipsuri
materiale care vor avea drept consecință deteriorarea bisericii și a clădirilor din jur. În 1904,
schitul va fi ridicat la rangul de mănăstire, având sub ascultare schiturile Tarcău și Bisericani.
În perioada interbelică, Durăul va deveni una dintre cele mai importante lavre ale
Moldovei. În timpul celui de-al Doilea Război Mondial, aici își găsesc adăpost și mângâiere
mulți refugiați din teritoriile românești ocupate de armata horthystă.
După încheierea războiului, drepturile mănăstirii, câștigate cu atâta trudă, sunt treptat
uzurpate. În urma decretului nr. 410 din 1959, Mănăstirea Durău a fost desfiinţată şi va
funcţiona ca biserică de parohie. În anul 1965, biserica a revenit la statutul de schit, având trei vieţuitori. Odată cu ridicarea staţiunii Durău, paraclisul „Sfânta Sofia” și casele monahale din
împrejurimi au fost demolate din ordinul autorităţilor comuniste.
În 1991, Preafericitul Părinte Patriarh Daniel, pe atunci mitropolit al Moldovei și
Bucovinei, a transformat schitul de călugări în mănăstire de maici, statornicind aici o obște de
monahii de la Văratec, în frunte cu stavrofora Teodora Popoaia.
La scurt timp a fost înființat și Centrul Cultural-Pastoral „Sfântul Daniil Sihastrul”. În
interiorul Centrului se află un paraclis pictat de către Arhimandritul Bartolomeu Florea.
Slujba de sfinţire a fost săvârşită la 30 octombrie 1995 de către Sanctitatea Sa Bartolomeu I,
Patriarhul Constantinopolului, alături de alți înalți ierarhi, în prezența a numeroși clerici și credincioși.
Pereții exteriori ai bisericii au fost consolidați în întregime în perioada 1999-2001.
Astăzi, obştea mănăstirii numără aproximativ 30 de viețuitoare.

Arhitectura

 

Biserica „Buna Vestire” este construită în plan triconc, cu trei turle din lemn pe
acoperiș. Interiorul lăcașului de cult este compartimentat în patru încăperi: pridvor, pronaos,
naos și altar. Pridvorul este separat de pronaos printr-un perete de zid străpuns de o ușă. Pe
peretele deasupra ușii se află câte o pisanie (pe cel din pridvor pisania originală cu caractere
chirilice, iar pe cel din pronaos inscripția pictată în 1937). Pronaosul și naosul au bolta de
formă semisferică sprijinită direct pe pereți.
Catapeteasma bisericii este sculptată în lemn de tei și poleită cu aur, fiind pictată de un
pictor de la Constantinopol în 1853. Printre icoanele vechi ale mănăstirii se află și o icoană
argintată a Maicii Domnului care datează din secolul al XVIII-lea și este considerată a fi făcătoare de minuni.
În incinta mănăstirii se află și alte clădiri vechi și anume:
 vechea clopotniță de lemn, construită în secolul al XVIII-lea sau, după alte surse, în perioada 1830 – 1835
 casa clădită de mitropolitul Veniamin Costachi în apropierea bisericii
 turnul clopotniță de la intrarea în mănăstire a fost construit în prima jumătate a secolului
al XIX-lea, la intrarea dinspre est în incinta mănăstirii. El are două etaje: la primul etaj al
turnului se află paraclisul cu hramul Schimbarea la Față, pictat în 1938 de monahul
Varahil Moraru, iar la cel de-al doilea etaj este camera clopotelor. În paraclisul de la primul etaj sunt păstrate multe icoane vechi executate de pictori de pe valea Bistriței,
precum și diferite obiecte bisericești vechi cu valoare de patrimoniu.

 

Pont:

 La 5 km de manastire se afla cascada Duruitoarea, de la care, dupa traditie, si-ar fi luat
manastirea numele. Tot in apropiere, in comuna Ceahlau, se afla si ruinele Palatului
Cnejilor, loc de unde panorama asupra Ceahlaului este impresionanta.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !