EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Galata

0 / 5

Mănăstirea Galata

 

 

Mănăstirea Galata din Iași este o mănăstire de maici, ctitorită la sfârșitul secolului al
XVI-lea de către domnitorul Petru Șchiopul în partea de vest a orașului. Ea se află pe un
platou de pe dealul Miroslava, putând fi observată cu ușurință din diferite locații ale Iașului.

 

Scurt istoric

 

 

Înainte de construirea actualei mănăstiri, voievodul Petru Șchiopul al Moldovei (1574-
1577, 1578-1579 și 1583-1591) a ctitorit o primă mănăstire, denumită „Galata din vale” sau
„Galata de jos”. Numele mănăstirii provine de la cartierul Galata din Constantinopol (azi
Istanbul), unde locuiau domnii moldoveni care mergeau la Înalta Poartă pentru a primi
firmanul de domnie. Galata este un cuvânt de origine turcească care poate fi tradus în limba română prin cuvântul „poartă”.

În vara anului 1577, în prima sa domnie, domnitorul a trimis o scrisoare către
conducătorii orașului Bistrița în care solicita să i se trimită specialiști în domeniul
construcțiilor, fiind nemulțumit de meșterii moldoveni.
De aici se poate trage concluzia că lucrările de construcție ale mănăstirii au început în
toamna anului 1577. Se presupune că sfințirea bisericii a avut loc înainte de 22 februarie
1578, când domnitorul, împreună cu mitropolitul și episcopii, i-au constituit patrimoniul  funciar principal, adică i-au dat moșii.

Cronicarul Grigore Ureche datează mănăstirea tot din anul 1578: „Într-acești ani
(1578, n.ns.) au zidit Pătru vodă mănăstirea Galata în vale și nu după multă vréme s-au răsipit, care loc și pănă astăzi să cunoaște”.

Această mănăstire a fost construită pe un teren nepotrivit, undeva „sub deal”, în „capul
iazului”, adică probabil în apropierea locului unde a fost construită mai târziu Mănăstirea
Frumoasa. Deoarece temelia a fost așezată într-un loc nesigur, zidurile bisericii s-au surpat la
scurtă vreme. Cronicarul Nicolae Costin afirmă în letopisețul său că „mănăstirea Galata, ce o zidisă în vale (…) să risipisă”.

De la vechea biserică a mai rămas un clopot pe care se află următoarea inscripție:
„Acest clopot l-a făcut Io Petru Voievod și l-a dat mănăstirii unde este hramul Înălțării, în
anul 7987 (=1579), luna lui martie 15”. Nicolae Grigoraș presupune că o dveră brodată în 1577 cu fire de aur și argint și păstrată la Episcopia Buzăului, având inscripția în limba
slavonă „Binecredinciosul nostru domn Io Petru voievod, anul 7085” (1576-1577), ar proveni tot de la Galata din vale.

 

Arhitectura și iconografia

 

 

Biserica Galata este un monument reprezentativ al arhitecturii moldovenești de la
sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind zidită de domnitorul Petru Șchiopul în a doua sa domnie (1583-1591).

Biserica, cu hramul Înălțarea Domnului, este amplasată în mijlocul incintei. Ea este
construită din blocuri de piatră cioplită și rânduri de câte trei cărămizi, care conferă
monumentului o policromie. Pereții bisericii sunt susținuți de nouă contraforturi de piatră, în
trepte și anume: doi în diagonală la exonartex, doi în dreptul zidului dintre pridvor și pronaos,
câte doi pe absidele laterale și unul sub ferestra din mijloc al absidei altarului.
După modelul creat în a doua jumătate a secolului al XVI-lea în Țara Românească (la
Mănăstirea Dealu, Mănăstirea Snagov, Biserica domnească din Târgoviște etc.), fațada
bisericii a fost împărțită în două registre separate de un brâu median continuu încadrat între două rânduri de cărămizi.

În registrul superior, pereții bisericii sunt decorați cu două rânduri de arcade
asemănătoare cu ocnițele tradiționale. În registrul inferior, există doar un singur rând de
arcade care înconjoară biserica până la pridvor.
Biserica este construită în plan triconc, fiind împărțită în pridvor închis, pronaos,
gropniță, naos și altar. Pridvorul are o boltă semisferică și trei ferestre terminate în arc frânt.
Intrarea în pridvor se făcea prin părțile de sud și nord, prin uși cu chenare semisferice. Astăzi
este funcțională doar intrarea dinspre sud. Din pridvor se trece în pronaos printr-o ușă
încadrată de patru muluri, cu bazele decorate și terminate în arc frânt.
Biserica Mănăstirii Galata a fost pictată în interior în frescă la începutul secolului al
XVII-lea, în mod sigur în altar și naos, după cum remarca secretarul patriarhului Macarie al
Antiohiei, arhidiaconul Paul de Alep. Istoricul Nicolae Grigoraș își exprimă opinia că ar fi fost pictat pe alocuri și pridvorul.

Pictura originală a bisericii a fost distrusă însă într-un incendiu din anul 1762, odată cu
catapeteasma și alte obiecte bisericești. Unele fragmente din pictura originală s-au păstrat acoperite de tencuieli ulterioare.

Se mai observă pe peretele nordic al naosului un fragment din tabloul votiv, în care
apar portretele ctitorilor: domnitorul Petru Șchiopul, soția sa Maria și fiica sa Maria (cea care
s-a căsătorit cu Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic). Toate personajele au aceeași
înălțime, cu costume de aceeași culoare și coroane identice.
În afară de tabloul votiv, se mai păstrează frescele reprezentând Sfânta Treime, un
sobor de îngeri, liturghia îngerească în două tablouri pe cele patru timpane mari, heruvimi,
medalioane de sfinți pe arce și motive decorative florale.
Inițial, biserica a fost pictată și în exterior, de asemenea în frescă. Aceste picturi s-au
șters în decursul celor 400 de ani de existență ai bisericii.

 

Pont:

 În clădirea Casei domnești funcționează un atelier de croitorie de veșminte liturgice,
precum și de broderie.
 Ansamblul Mănăstirii Galata a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Iași din anul 2015.

Posteaza un nou Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !