EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Găvanu

0 / 5

Mănăstirea Găvanu

 

Mănăstirea Găvanu îşi are obârşia ca schit, consemnată, indirect, într-un prim
document din anul 1764 (preotul istoric bisericesc Gabriel Cocora aminteşte anul 1705), cea
dintâi mărturie sigură fiind un act de danie din 1795. În anul 1821, o incursiune a turcilor – în
urmărirea grecilor eterişti – se încheie cu incendierea şi distrugerea aşezământului călugăresc.
Refăcut după 1821, schitul îşi înalţă o nouă biserică, de lemn, cu hramul „Adormirea Maicii
Domnului”, existentă şi astăzi, datând din 1828, pictată în anii 1850-1860. După 1990, aici, s-
au construit paraclisul „Sfânta Cuvioasă Parascheva” şi chilii.

Scurt istoric

 

Ctitorie moșnenească-țărănească, Mănăstirea Gavanu are un istoric ce începe – după
unele date – din anul 1707, printr-un lăcaș monahal aflat în Fundul Găvanului între
două izvoare în punctul numit „La Lăstuni”. Terenul (poieni și păduri) pe care a fost
construită prima biserică, reprezintă danie a lui Moise Ignat Beșliu de pe
vremea episcopuluiDamaschin (cărturar și animator al Tiparniței Episcopiei Buzăului). Într-
un inventar care datează însă din 1863, anul menționat al întemeierii este însă 1708.
Mai târziu din cauza frecventelor stricăciuni provocate de ape, schitul –
destinat călugărilor – a fost mutat într-o poiană situată mai jos (Poiana din Vale), într-un loc
aflat la 150 m spre est față de actuala biserică. Nici în această nouă locație biserica – de formă
dreptunghiulară a vechiului schit, nu a avut parte de o soartă favorabilă, deoarece a fost
profanată și arsă de către turci în anul 1821.
În 1828 se ridică noua biserică din lemn – a treia, pictată de Nicolae Zograf și Ioan
Andronicescu din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de la Poiana Marului.
Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache Mentupciu.
Tradiția afirmă despre catapeteasmă – fără dovezi certe – precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg.
Secularizarea averilor mănăstirești sub Cuza Vodă, lasă lăcașul aproape numai
cu vatra sa de obârșie. După o perioadă de timp dificilă, în epoca interbelică mănăstirea cunoaște o nouă înflorire. În 1951 se transformă în mănăstire de maici și devine
metocul Mănăstirii Rătești , pentru ca în 1958 să fie închisă de regimul comunist. Pe perioada
celor 3 decenii de încetare a activității monahale, s-au făcut reparații la biserică între 1967-
1969, cu suportul localnicilor. Un enoriaș plătit din fondurile Episcopiei Buzău a asigurat în
acest interval paza lăcașului. Cutremurul din 1977 deteriorează din nou edificiul de cult,
refăcut cu începere din anul 1986. Vechiul clopot mare datat inițial 1792 – spart – a fost
returnat în anul 1988 la Râmnicu Sărat.
În 1990 a fost reactivată ca și mănăstire de călugări, redevenind în 2007 de maici.
Biserica veche este declarată monument istoric tot în 1990. Se construiesc chilii, trapeză,
bucătărie și un un paraclis cu hramul Sfânta Cuvioasă Parascheva.

Biserica din lemn

 

Este ridicată în 1828, fiind a treia biserică a mănăstirii Găvanu. Este pictată de Nicolae
Zograf și Ioan Andronicescu din Sibiciu. Între ctitori este menționat și starețul Elisei de
la Poiana Marului. Pronaosul a fost pictat în 1855, de către Gheorghe Vasilescu și Dumitrache
Mentupciu. Tradiția afirmă despre catapeteasmă – fără dovezi certe – precum că ar fi fost adusă de la Sankt Petersburg.
La construcția actualei biserici s-au folosit bârne din lemn de brad căptușite cu
scândură, așezate pe temelie de piatră. Edificiul are un plan treflat, cu absidele altarului în
șapte laturi, iar absidele laterale în 5 laturi. Sunt patru turle egale pe axul longitudinal și două
turle mici – egale – pe absidele laterale. Cele de pe altar, naos și pronaos sunt deschise.
Pridvorul este închis, pictat pe scandură. Catapeteasma are o sculptură bogată, suflată
cu aur și, seamănă la pictură cu cea a bisericii Mănăstirii Poiana Mărului situată în apropiere.
Clopotnița are trei clopote: unul mare din bronz și altele două mai mici.
Altarul este spatios, luminat de o fereastră în față si alta pe dreapta. Naosul este
luminat de câte o fereastră pe fiecare parte, pronaosul de doua fereastre pe dreapta și una pe stânga.

 

Pont:

 Dacă până în anul 1988 pătrunderea spre Găvanu era greoaie, din anul 1989 prin
drumul forestier de 3 km ce pornește inițial de pe valea Jghiabului de la Coita și merge
printre interesante aflorimente de gresie, se poate ajunge și cu mijloace auto.
 Accesul final spre poarta așezământului se face pe jos.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !