EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Grăjdeni

0 / 5

Mănăstirea Grăjdeni

 

Numele de Grăjdeni vine de la grajdurile care adăposteau caii poştei. Aici obişnuia să
poposească şi Petru Rareş în drumul lui cu carele de peşte, de la Galaţi la Suceava. Legenda
locului spune că într-un an, trecând cu carele de la Galaţi spre Suceava, a dormit sub un copac
din pădurea Grăjdeni (pe atunci nu exista satul) şi a avut un vis foarte frumos, în care cele
două dealuri din fată erau de aur şi i se înclinau lui, iar din gură îi ieşea un roi de albine.

Scurt istoric

 

Nu se găsesc însemnări privind data precisă a ridicării bisericuţei, dar e sigur că
aceasta s-a realizat în prima domnie a lui Petru Rareş din anii 1527-1538. Bisericuţa lui Petru
Rareş a durat până în anul 1711, când a fost incendiată de tătari. A scăpat numai un pomelnic
al domnitorului în limba slavonă şi o icoană cu chipul Maicii Domnului.
După ce a trecut pârjolul tătăresc, a fost ridicată o nouă biserică, tot pe locul ctitoriei
lui Petru Rareş. Aceasta a fost renovată în 1853, dar în anul 1870 s-a dărâmat. Vlădica Anania
a ridicat o nouă biserică din cărămidă, care s-a sfinţit în anul 1872 cu hramul „Sfântul
Nicolae“. În anul 1932 a venit ca slujitor Ieromonahul Agatanghel Georgescu. În anul 1952,
cu aprobarea Sfântului Sinod, schitul călugărilor este transformat în mănăstire de maici.
Nucleul obştei, format din cinci călugăriţe, a fost adus de la mănăstirea Adam, conducerea
având-o maica Timotea Boeru, fostă econoamă la Adam.

Până în 1960, obştea a ajuns foarte puternică numărând 100 de maici. Dar în 1960, ca
urmare a decretului 410/1959, maicile au fost alungate; scriptic însă, mănăstirea n-a fost
niciodată desfiinţată. Deşi reparată în anii 1951 şi 1966, biserica a început să se deterioreze cu
timpul, mai ales din pricina cutremurelor din 1977 şi 1986. Prin strădania Preotului paroh
Ionel Gherasim i s-au făcut unele reparaţii între anii 1987 şi 1990, pentru consolidare fiind turnată o placă de beton deasupra.
În toamna anului 1990, vine aici Părintele Protosinghel Ciprian Timofte, care continuă
reconstrucţia bisericii, îi pune şarpantă nouă de lemn, învelitoare de tablă zincată, o tencuieşte
în interior şi exterior pregătind-o pentru pictură. Totodată se îngrijeşte pentru popularea
mănăstirii cu maici, majoritatea fiind venite din lume. Prin munca neobosită a obştei, care
până în 1997 a ajuns la 25 de vieţuitoare, s-au ridicat mai multe construcţii din zid pentru chilii, stăreţie, trapeză, bucătărie, magazii, ateliere şi un paraclis la parterul clădirii ridicate în
1992. Clădirea ridicată în 1995 are o lungime de 38 m. Ultima clădire construită în 1996 în
latura sudică, încheie patrulaterul în mijlocul căreia se află biserica.

 

Arhitectura

 

Biserica este din zid, de cărămidă, pe temelie de beton, lungă de 22 m, lată de 7 m.
Arhitectura este în stil moldovenesc şi are formă de cruce. Spaţiul interior este împărţit în
altar, naos şi pronaos. Altarul este spaţios, luminat de câte o fereastră la răsărit, sud şi nord.
Catapeteasma este din lemn de stejar, cu o frumoasă sculptură realizată de Virgil Armeanu şi
Constantin Arsenie din Grumă-zeşti, judeţul Neamţ. Naosul are absidele puţin pronunţate,
zidite în formă semicirculară. Lumina o primeşte de la câte o fereastră la sud şi nord, la fel şi
pronaosul. Pridvorul este închis, puţin spaţios, luminat de câte o fereastră la sud şi nord.
Intrarea este prin vest, pe o uşă în două canaturi, din lemn sculptat.
Toate ferestrele sunt din lemn, duble, late şi înalte, terminate în arc, cu grilaj metalic la
mijloc. Biserica are pe pridvor o turlă mare, oarbă, în două etaje, de formă pătrată cu patru
ferestre şi terminaţie piramidală. Este acoperită cu tablă în solzi de peşte. Pardoseala bisericii
este din scândură, învelitoarea este din tablă zincată, cu streaşină foarte largă. Faţadele sunt
văruite în alb. La 60 cm sub cornişe, un profil format din tencuială care imită torsiunea,
înconjoară biserica. De jur-împrejurul bisericii sunt trotuare din dale de piatră.
Frescă, este realizată în anii 1993-1995 de pictorul Alexandru Mezdrea din Bucureşti.
Predomină culorile roşu şi albastru. Deasupra uşii de intrare este pictată „Sfânta Treime“,
hramul bisericii. Peretele pridvorului spre pronaos are pictat în dreapta „Judecata de Apoi“ şi
pe stânga „Iisus Hristos pe Cruce“. În pronaos peretele vestic (spre pridvor) are pictat tabloul
votiv, în partea dreaptă Sfântul Ştefan Cel Mare, Petru Rareş şi Sfântul Daniil Sihastru, iar pe
stânga Episcopul Ioachim Vasluianul şi stareţa Irina.

Pont:

 Preocupările maicilor sunt următoarele: pictură pe lemn, sculptură, ţesătorie şi
croitorie, lucrări pe care le execută în atelierele mănăstirii.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !