EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Hlincea

0 / 5

Mănăstirea Hlincea

 

Mănăstirea Hlincea este o mănăstire de călugări situată în satul Hlincea din comuna
Ciurea (județul Iași), amplasată într-un cadru pitoresc aflat la poalele dealului Cetățuia de la ieșirea din municipiul Iași.

Ea datează de la sfârșitul secolului al XVI-lea, fiind ctitorie a domniței Maria, fiica lui
Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și a soțului ei, spătarul de origine greacă Zottu Tzigara.

Scurt istoric

 

Mănăstirea Hlincea a fost înălțată pe hotarul orașului Iași, având drept ctitori pe
domnița Maria, fiica lui Petru Șchiopul, domnitorul Moldovei (1574-1579 și 1582-1591) și pe
soțul ei, Zottu Tzigara, fost spătar și mare vistiernic, de origine grecească, din orașul Ianina.
În anul 1574, mănăstirea a fost închinată de către ctitori ca metoc al Mănăstirii Dionisiu de la
Muntele Athos. Până în timpul domniei lui Vasile Lupu (1634-1653), această mănăstire era
menționată în documente ca „mănăstirea Zotei de la Hlincea” sau mănăstirea „numită Zota, la Hlincea”.

La 8 septembrie 1591, domnitorul Petru Șchiopul a părăsit Țara Moldovei, împreună
cu doamna Maria, fiica sa și soțul acesteia, Zottu Tzigara.
La începutul veacului al XVII-lea, Mănăstirea Hlincea a început să se ruineze din
cauza faptului că Mănăstirea Dionisiu nu a mai trimis călugări și nu s-a îngrijit de mănăstire,
lăsând-o pustie. Domnița Maria s-a întors în Moldova în august 1616, în timpul domniei
vărului său, Radu Mihnea (1616-1619), și a regăsit „mănăstirea noastră de la Hlincea pustie și
toate satele răshirate și pustiite, căci de la mănăstire de la Dionisiate călugării n-au mai venit,
nici au mai purtat de grije de metoh și de sate, ci-au lăsat tot de s-au pusteit”.
Ea a luat măsuri de restaurare a mănăstirii (care nu au dat roade) și a făcut-o metoc al
Mănăstirii Galata din Iași (ctitorie a lui Petru Șchiopul), care la rândul ei era închinată (din
1619) către Patriarhia Ierusalimului. Domnitorul Miron Barnovschi-Movilă al Moldovei
(1626-1629, 1633) a întărit la 17 ianuarie 1626 prin însemne de hotar stăpânirea Mănăstirii Hlincea asupra terenului din jur.

Arhitectura și iconografia

 

Biserica Mănăstirii Hlincea impune prin proporțiile sale armonioase. Ea se înalță în
mijlocul unei incinte spațioase, în formă de patrulater (cu laturi de câte 60 m), înconjurată de
ziduri înalte, sprijinite în partea de vest de contraforturi puternice.
În incinta mănăstirii se pătrundea inițial printr-o intrare boltită, aflată pe latura de vest,
peste care se ridică o construcție de cărămidă, și pe sub turnul clopotniță, amplasat pe latura
nordică. Astăzi intrarea se face numai prin partea de vest, turnul clopotniță făcând legătura cu un cimitir.

Biserica Mănăstirii Hlincea este construită în plan triconc, cu turlă pe naos, cu pereții
sprijiniți de patru contraforturi în trepte, dispuși, doi câte doi, la o oarecare distanță de
absidele laterale. Există în această privință asemănări cu planul bisericii de la Aroneanu.
Zidurile bisericii au 1 metru grosime. Pridvorul bisericii este deschis, fiind format din
trei arcade largi, susținute de coloane rotunde în față și de secțiune pătrată la colțuri. El a fost
închis cu geamuri. Din pridvor se trece în pronaos, care este despărțit de naos prin trei arcade sprijinite pe două coloane.

Pictura Mănăstirii Hlincea a fost lucrată în frescă între anii 1659-1661, în timpul
domniei lui Ștefăniță Lupu, de către pictorul Ioan Matei. Ea are o deosebită valoare istorică și
artistică. În tabloul votiv de pe peretele de sud al naosului sunt pictați noii ctitori: Vasile
Lupu, Ștefăniță Lupu și Doamna Ecaterina, îmbrăcați în costumele de ceremonie.
Domnitorul ține în mână un pergament și o biserică în miniatură, Ștefăniță are în mâna
dreaptă o fâșie de pergament cu o inscripție în limba greacă, iar în stânga o pungă, semn al
ctitorului, ca și Doamna Ecaterina. Din pictura interioară se remarcă în mod deosebit figura
arhanghelului Gavriil, precum și seria de sfinți militari: Mercurie, Nichita, Gheorghe, Dimitrie
și Teodor, care indică realele calități portretistice ale pictorului.
De asemenea, este de remarcat prezența emblemei imperiale bizantine – vulturul
bicefal încoronat, zugrăvită într-o nișă de sub fereastra altarului, simbol ce trebuie pus în
legătură cu visurile de mărire ale lui Vasile Lupu, cel „cu fire împărătească, mai mult decât domnească”.

Se remarcă, de asemenea, motivele populare originale cu care sunt împodobite
chenarele și arcurile pronaosului. Pictura din biserică, în care predomină tonurile culorilor
verde-pal, roșu-brun și roșu de minium, este o operă de artă care se impune prin realismul
scenelor și calitatea desenului. Prezintă totuși urme de retușări de mai târziu.

 

Pont:

 Ansamblul Mănăstirii Hlincea a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Iași din anul 2015, fiind alcătuit din următoarele 4 obiective:
 Biserica „Sf. Gheorghe” – datând din jurul anului 1587, cu transformări din 1659-
1660
 Ruinele chiliilor – datând din secolul al XVI-lea
 Turnul clopotniță – datând din secolul al XVII-lea
 Zidul de incintă – datând din secolul al XVII-lea

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !