EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Izvorul Muresului

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Izvorul Mureșului

 

Sfânta Mănăstire cu Hramul „Adormirea Maicii Domnului” din localitatea Izvoru
Mureşului este aşezată la poalele Hăşmaşului Mare, între cei doi fraţi de cruce Mureşul şi
Oltul. În anul 1936, sătenii au cumpărat un teren de 4 ha pentru construirea unei mănăstiri, dar
vremurile de cumpănă din Ardeal nu i-au ajutat să-şi împlinească dorinţa, până la venirea
Înaltpreasfinţitului Ioan. Piatra de temelie a Sfintei Mănăstiri cu Hramul „Adormirea Maicii
Domnului”, a fost pusă pe data de 7 august 1996, de către Înaltpreasfinţitul Ioan, ctitorul şi
arhitectul Sfântului Lăcaş. Pe 15 august 2000 a avut loc sfinţirea mănăstirii de către vrednicul
de pomenire Preafericitul Patriarh Teoctist.

 

Scurt istoric

 

Mănăstirea de la Izvorul Mureşului nu s-a ridicat doar din dorinţa cuiva ci dintr-o
necesitate spirituală şi din voinţa lui Dumnezeu, înainte de toate. Pentru că în decursul istoriei
Biserica Ortodoxă din Ardeal a avut multe de pătimit aici, în pământul său strămoşesc, nefiind
recunoscută multă vreme, rană care şi astăzi mai sângerează. Odată cu Dictatul de la Viena,
din anul 1940, multe biserici ortodoxe din inima ţării au fost distruse, pustiite, într-un proces
dirijat care încerca să desăvârşească "opera" începută de generalul Bukow pe la 1761. Aşa se
face că, după 1994, când Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a hotărât înfiinţarea
Episcopiei Covasnei şi Harghitei, în multe lăcaşuri de cult ortodoxe din cele două judeţe
creşteau rugi de mure ce înroşeau cu sângele lor altarele, precum coroana de spini fruntea
Mântuitorului. Doar două candele aprinse mai ţineau vie flacăra Ortodoxiei în toată zona:
Mănăstirea Sfântul Ilie şi Mănăstirea Doamnei din imediata apropiere a oraşului Topliţa.
Mulţi români treceau munţii pentru a se hrăni din prescura vieţii duhovniceşti plămădită în mănăstirile moldave.

Iată de ce atunci când, în 1996, după praznicul Schimbării la faţă, Înalt Preasfinţitul
Ioan a aşezat piatra de temelie a acestui sfânt lăcaş ortodox, se săvârşea până la urmă un act
de dreptate poporului dreptmăritor românesc din inima ţării, văduvit atâta timp de altarele lui ortodoxe.

Ridicarea impunătorului aşezământ s-a făcut cu multă trudă şi jertfă. "Nu există
clădire, nu există nimic înălţat aici pentru care să nu se fi vărsat lacrimi", după cum îmi spune
maica Miriam. Şi încercările nu au fost puţine. Când totul era aproape gata, rătăciţi din neamul lui Attila au intrat cu maşinile dând de pereţi porţile mănăstirii şi călcând totul sub
roţi. Într-o altă zi, zidul de piatră a fost pângărit cu îndemnuri revoltătoare ("Afară de pe
pământul secuiesc!") şi numai curajul, înţelepciunea arhiepiscopului şi rugăciunile maicilor au
zădărnicit provocările. Din nou, Dumnezeu, prin puterea Lui, învingea rătăcirea şi ura.
Şi toate acestea se petreceau doar pentru că românii îşi regăsiseră, după secole,
identitatea spirituală într-un ţinut în care doar vicisitudinile vremurilor au făcut ca ei să fie minoritari în propriul lor pământ.

Ansamblul arhitectural

 

Corpul de chilii al maicilor domină prin mărimea şi forma arcelor în stil brâncovenesc,
având şi un Paraclis de iarnă închinat Sf. Ioan Botezătorul. Holurile clădirii sunt pictate în
tehnica frescă, fiind împodobite cu programe iconografice tematice, de la întemeierea
poporului român, Sfinţi români şi un sinaxar al Sfinţilor din tot anul, pictate de echipa de
pictori, condusă de domnul Marcel Codrescu din Bucureşti.
Casa duhovnicului are şi ea o tematică aparte, holul şi trapeza fiind pictate cu scene
specifice şi de bine-primire a pelerinilor. Toate spaţiile interioare ale clădirilor sunt
împodobite cu peste 2000 m2 de pictură în frescă. În afara incintei mănăstirii, sunt două case
pentru 120 de pelerini, bucătăria cu trapeza de vară şi anexele gospodăreşti. Obştea celor 25
de maici sub îndrumarea maicii stareţe Miriam Oprea şi a părinţilor slujitori ieromonahul
Emanuel Manţa şi ieromonahul Calinic Dăscălescu, ţine candela aprinsă, străduindu-se să
împletească zilnic, rugăciunea cu ascultarea.

 

Pont:

 Pentru trecători este lumina care stârneşte curiozitatea de a pătrunde în interior şi este
izvor de cunoştinţă duhovnicească pentru cel care doreşte să se adape.

 Pentru cei pasionaţi de arta religioasă, mănăstirea încântă ochiul şi sufletul prin
arhitectura brâncovenească adusă în zona noastră şi prin picturile murale care o
împodobesc.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !