EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Nicula

0 / 5

Mănăstirea Nicula

 

Mănăstirea Nicula este un important centru de pelerinaj din Ardealul de Nord. Vechi
loc de pelerinaj greco-catolic, biserica mănăstirii a adăpostit de-a lungul timpului renumita
icoană pictată în anul 1681 de meșterul Luca din Iclod. Conform unui proces-verbal întocmit
de ofițeri austrieci, icoana ar fi lăcrimat între 15 februarie și 12 martie 1699. În
anul 1713 guvernatorul Transilvaniei Sigismund Kornis a dus icoana la reședința nobiliară de
la Castelul Kornis din satul Benediugu Dejului, de unde aceasta a ajuns la Cluj. După care,
icoana se întoarce la Nicula, în bisericuța de lemn nou construită pe dealul împădurit din
partea de miazăzi a satului, pentru a adăposti odorul bisericesc. Potrivit datelor existente
icoana ar fi fost dăruită sătenilor de la Nicula de către nobilul român Ioan Cupșa.

Scurt istoric

 

Mânăstirea Nicula este cunoscută ca unul dintre cele mai vechi aşezăminte monahale
din spaţiul românesc – 1552; şcoală pentru „grija sufletelor şi învăţătura pruncilor” – 1659;
centru de spiritualitate şi cultură prin: Icoana făcătoare de minuni, pelerinaj şi pictura pe sticlă – 1699.
În anul 1326, Nicula era o pădure, în care s-a nevoit pustnicul ortodox Nicolae, cel care
împrumută numele său pădurii, satului şi mânăstirii. Prima mărturie istorică ce atestă aşezarea
monahală este legată de prezenţa unei biserici de lemn, stil maramureşan, cu hramul „Sfânta
Treime”, datată 1552. Între 1712-1714 biserica se reînnoieşte, dar va cădea pradă unui
incendiu în 1973, fiind înlocuită cu o biserică de lemn, datând din secolul XVII, strămutată aici din cătunul Năsal – Fânaţe.

La 1659 este nu numai chinovie monahală, ci şi şcoală „împărătească” unde învăţau
copiii din satele dimprejurul mânăstirii, călugărilor revenindu-le şi misiunea de dascăli.
Începând cu 15 februarie 1699, Nicula iese din anonimat, devenind unul dintre
celebrele locuri alese de Maica Domnului. Icoana ei, pictată de preotul ortodox Luca din Iclod
în anul 1681, avea să plângă timp de 26 de zile, ca o prevestire a tristelor evenimente ce vor
avea loc în jurul anului 1700, atât pentru viaţa monahală, cât mai ales pentru întreaga
Ortodoxie românească din Transilvania. Din acest moment Maica Domnului va deveni
nădejdea izbăvirii din robie, boli şi nevoi, credincioşii obişnuindu-se a veni în pelerinaj, an de an, pe jos, cu prapuri, cântând: „Am venit Măicuţă să ne mai vedem, să-ţi spunem necazul care-l mai avem!”

Biserica de zid s-a construit în perioada 1875-1879-1905, iar pictura interioară s-a
realizat în tempera de prof. Vasile Pascu în 1961. Iconostasul care o împodobeşte este sculptat
în lemn de tei de Samuil Keresteşiu din Tăşnad la 1938 şi are în centru Icoana făcătoare de
minuni a Maicii Domnului. Prin forma sa solară, iconostasul este unicat şi de o rară frumuseţe.

Stăreţia a fost construită între 1978 – 1989. Ea adăposteşte un paraclis cu hramul
„Sfântul Ierarh Nicolae” şi o importantă colecţie de icoane vechi, pictate pe sticlă şi pe lemn,
precum şi o colecţie de cărţi vechi de cult printre care şi „Cazania” mitropolitului Varlaam, tipărită în anul 1643.
Anul 2001 marchează istoric Mânăstirea Nicula prin intervenţia Arhiepiscopului
Bartolomeu al Clujului, care rectitoreşte aşezământul monahal, reorganizându-l urbanistic şi,
împreună cu obştea călugărească, demarând construcţia de noi edificii: Biserică, Casă de
creaţie, Centru de studii patristice, Corp administrativ, Arhondaric şi Clopotniţă. S-a reuşit,
până în prezent, edificarea Casei de creaţie, ce cuprinde reşedinţa arhiepiscopului, biblioteca
și atelierul de pictură. Biserica mânăstirii este în faza de finisaj, atât la lucrările interioare cât
și exterioare, de asemenea și Centrul de studii patristice.
Obştea de monahi, treizeci la număr, se nevoieşte cu timp şi fără timp, prin rugăciune şi
muncă, asemeni Maicii Sfinte, întru chemarea Mântuitorului Hristos: „Cel ce voieşte să vină
după Mine să se lepede de sine, să-şi ia crucea sa şi să-Mi urmeze!”

Icoana Maicii Domnului

 

Icoana Maicii Domnului cu Pruncul, de tip Hodighitria, cea făcătoare de minuni, a fost
pictată de preotul ortodox Luca, din comuna Iclod, județul Cluj, în 1681. A fost realizată la
cererea nobilului român Ioan Cupșa din Nicula, care a dăruit-o satului odată cu biserica
parohială. În acest sfânt lăcaș, construit din bârne de stejar, icoana a lăcrimat timp de 26 de
zile, între 15 februarie și 12 martie 1699. Minunea a fost văzută atunci de mii de martori,
dintre care unii au depus mărturie cu jurământ și au încheiat un proces-verbal, care se
păstrează și azi. Cel mai important nobil din zonă, baronul Sigismund Kornis (catolic), a
mutat icoana la reședința sa din Benediuc, în apropierea orașului Dej, printr-o procesiune
impresionantă și cu onoruri militare. Acolo a stat 12 zile, apoi a fost readusă la Nicula, ca
urmare a revoltei sătenilor. Curtea de la Viena a decis atunci ca odorul de mare preț să fie dus într-un loc neutru, la biserica Mănăstirii Nicula. Despre icoana Maicii Domnului, în acea
perioadă, istoricul Ștefan Meteș ne spune că „a fost cercetată de zeci și zeci de unguri, și
aristocrați chiar, apoi de sași pentru vindecarea lor, căci legea lor prea seacă nu le mai oferea
nici o mângâiere și speranță”

 

Pont:

Plângerea icoanei va da naştere picturii pe sticlă, meşteşug călugăresc învăţat şi de
săteni, Nicula devenind astfel prima şcoală de acest fel din ţara noastră. Această tradiţie este
păstrată şi astăzi cu sfinţenie de către monahi, adăugând şi pe cea a picturii bizantine pe lemn.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !