EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Pahomie

0 / 5

Mănăstirea Pahomie

Biserica schitului este înscrisă în Lista monumentelor istorice. Din pisania actuală a
schitului rezultă că întemeietori sunt Pahomie monahul și Sava Haiducul, în anul 1520,
justificându-se numele de Schitul Pahomie de la Izvorul Frumos.

Scurt istoric

 

Istoria acestui colţ de rai începe pe la 1520, când, potrivit pisaniei, Pahomie monahul
şi Sava haiducul au ridicat pe o stâncă o biserică. Despre Pahomie se spune că purta ca mirean
numele de Popa Postelnicu, fiul lui Iordache Parscoveanu vel Stolnic, dar despre Sava
haiducul nu se spune nimic. După alte izvoare, acest Pahomie n-ar fi altul decât Barbu
Craiovescu, ctitorul Mănăstirii Bistriţa, din apropiere, unde îşi doarme somnul de veci. Acesta
a zidit Schitul Pahomie în anul 1509, în amintirea faptului că la Izvorul Frumos, în pustietatea
muntelui Buila şi-a găsit salvarea vieţii sale şi a celor care îl însoţeau în pribegie, deoarece
căuta drumul care ajungea la Sibiu, pentru a scăpa de Mihnea cel Rău, care-i dărâmase cu tunurile ctitoria sa de la Bistriţa.

La loc de frunte se afla căpitanul de oaste Sava, devenit Sava haiducul pentru faptul
că, zăbovind cu stăpânul său mai multă vreme aici, a făcut deseori şi unele prăzi localnicilor
pentru hrana oamenilor din subordinea sa. Schitul Pahomie a fost reparat în 1684 de
Constantin vel Spătar, mai târziu, Constantin Brâncoveanu, în calitate de descendent al familiei Craioveştilor.

Despre existenţa schitului de la Izvorul Frumos ne vorbeşte un document din 1793 al lui
Alexandru Moruzzi, prin care domnitorul ţării întăreşte sihaştrilor de aici anumite scutiri, iar,
în 1798, Constantin Hangherli Voievod întăreşte anumite danii schitului. Sunt date scrise
despre starea Schitului "Izvorul Frumos", metocul Mănăstirii Iezer, când la 17 decembrie
1824 se arată că "Biserica se află spre dărăpănare cu totul". Prin 1880, schitul a fost părăsit de
vieţuitorii monahi, biserica s-a dărâmat, şi a rămas numai ruine de la ferestre în jos, iar din
chilii, numai urmele temeliilor. În anul 1952 s-a reclădit mai întâi biserica în forma ei iniţială,
după trăsăturile zidurilor rămase, şi apoi clădirea pentru chilii. Sfinţirea schitului s-a făcut la 30 septembrie 1956 de către episcopul Iosif al Râmnicului şi a fost încredinţat spre îndrumare
părintelui Veniamin de la Schitul Pătrunsa.

Arhitectura și pictura

 

Biserica cu hramul Sfântul Prooroc Ilie, în formă de navă, a fost construită sub
stâncă, ce o acoperă în proporţie de 70%. Are numai altar şi naos. Pridvorul deschis este
susţinut de şase stâlpi de zid. Are două ferestre mici în naos, pe zidul din dreapta, acestea
deschizându-se în exterior. Catapeteasma este din zid. Faţadele exterioare sunt simple, văruite
în alb, iar acoperişul este din tablă.
Pictura este opera pictorului Stan Hermeneanu, ajutat de Vasile Ciugulin. A fost
sfinţită, aşa cum se vede, la 30 septembrie 1956. Din cauza infiltraţiilor, pictura peretelui
dinspre stâncă a început să se degradeze. Pe zidul pridvorului, în stânga intrării în naos, este
pictat Sfântul Apostol Petru, iar în dreapta, Sfântul Apostol Pavel. Cu timpul, pictura s-a
deteriorat, fiind refăcută în 1997, de către ierodiaconul Popa Nicolae din Perişani.
Clădirea pentru stăreţie, trapeză, bucătărie şi chilii a fost amplasată la vest de biserică,
fiind construită din zid, etajată şi cu acoperiş de tablă. Biserica şi construcţia chiliilor au fost
ridicate de meşteri zidari din Costeşti, Gorj, şi meşteri tâmplari din comuna Bărbăteşti.

 

Pont:

 Biserica, construita sub o mare stanca (pe care se afla chipul Domnului), avand in
apropiere o cascada cu apa de munte, rece ca gheata, isi asteapta in liniste si rugaciune
vizitatorii.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !