EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Piatra Sfanta

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Piatra Sfântă

 

Mănăstirea Piatra Sfântă (cunoscută anterior sub denumirea de Schitul Tărâță) este o
mănăstire de călugări amplasată în preajma municipiului Iași, în pădurile din
satul Pietrăria (comuna Bârnova). La mănăstire se poate ajunge de pe drumul spre Vaslui.
Mănăstirea Piatra Sfântă este situată într-un pitoresc cadru natural, aflat odată în plin
codru, pe piscurile din apropiere de rezervația naturală Dealul Repedea. Drumul de acces este
Drumul Național Iași-Vaslui, pe dealul Bucium, iar apoi după ce se trece de Motelul Bucium
există o bifurcație, drumul spre Mănăstirea Piatra Sfântă fiind cel care face la dreapta.

Scurt istoric

 

Începuturile acestui locaș se duc departe în timp, în anul 1721, când filantropul ieșean
Dimitrie Bosie „a dăruit un teren pe măgura Iașiului, care a devenit, după aceea, locul de
îngropare a celor morți de ciumă. Pe acest loc Bosie a zidit o bisericuță de lemn, care s-a
numit “Schitul Sihăstria” pentru că era amplasat într-o poiană din Codru, departe de lume. În
acest schit s-au oploșit câțiva călugări pusnici, care duceau o viață grea” (Enache
Kogălniceanu – „Letopisețul Țării Moldovii de la domnia întâi și până la a patra domnie a lui
Constantin Mavrocordat Voevod” – Ed. Minerva, București, 1987).
Cei câțiva călugări iubitori de isihie au ridicat ulterior, în plin codru al Pietrăriei, pe o
dărâmătura de stâncă ce forma un fel de cetate naturală, o sihăstrie cu hramul „Buna Vestire”.
Aflând de existența acesteia, în anul 1732, domnitorul Moldovei Grigore al II-lea Ghica
(1726-1733, 1735-1739, 1739-1741 și 1747-1748) a trimis acolo materiale și meșteri care au
construit un schit cu biserică din piatră și din lemn, care va fi terminată în anul 1734. Același
domnitor a dăruit noului schit mai multe venituri.
În anul 1733, domnitorul Constantin Nicolae Mavrocordat (1733-1735, 1741-1743,
1748-1749 și 1769) a întărit din nou miluirile acordate schitului. După ciuma din anul 1734,
aici se organizează un lazaret pentru cei bolnavi de ciumă, un loc de izolare preventivă și
carantină. În anul 1741, Grigore al II-lea Ghica, care revenise pe tron, a făcut noi daruri, bani
și alimente cu ocazia hramului Bunei Vestiri.
În anul 1754, fiul său, Matei Ghica, la rândul său domnitor al Moldovei între anii
1753-1756, i-a ajutat pe călugări să-și repare și să-și consolideze schitul care începuse să se
ruineze, construind în locul bisericuței de lemn o biserică în întregime din piatră. Cu binecuvântarea mitropolitului Iacov Putneanul, biserica a primit un nou hram: „Adormirea
Maicii Domnului”. Pe la anul 1755, domnitorul Matei Ghica rânduiește ca epitrop al acestui
schit pe biv-vel jignicerul Ștefan Bosie (fiul lui Dimitrie), care fusese epitrop la Biserica „Sf.
Spiridon” din Iași și la Biserica Domnească din Târgu Frumos.
În anul 1761, domnitorul Ioan Teodor Callimachi (1758-1761) rânduiește ca acest
schit să fie spital pentru bolnavii de ciumă, sub purtarea de grijă și ascultarea Mănăstirii „Sf.
Spiridon”. Au fost construite mai multe case în jurul bisericii pentru a sta ciumații în ele.
În hrisoavele domnești, schitul a fost îndeobște cunoscut sub denumirea de Schitul Săhăstriei
desupra Socolii în codrii Iașului, dar în limbaj popular i s-a spus mai pe scurt Schitul lui
Tărâță. Nu se cunoaște cu claritate motivul, dar se pare că denumirea schitului ar veni de la un
vechi funcționar al Epitropiei „Sf. Spiridon” pe numele de Gheorghe Tărâță, care ar fi donat
schitului prin testament la 5 martie 1779 toată averea sa (adică 3.250 lei vechi).
În anul 1834 i s-a adăugat un pridvor de către un credincios din satul Pietrăria, pe nume Gh.
Brașoveanu, după cum arată pisania în limba slavonă de la intrarea în biserică pe latura de vest.

De-a lungul timpului, biserica nu a beneficiat de reparații generale, ci numai de lucrări de
întreținere, cum a fost și cea din anul 1913 când a fost înlocuită pardoseala cu mozaic și s-a
schimbat catapeteasma. În anul 1941 s-a renovat pridvorul, s-a văruit biserica și s-a înlocuit
mozaicul deteriorat cu dușumea de brad.
În anul 1959, ca urmare a Decretului 410, viața monahală întreținută în permanență de
călugări a fost întreruptă, de la acea dată schitul devenind biserică de mir. În urma
cutremurului din 4 martie 1977, biserica a fost afectată, fiind refăcută în întregime cu ajutorul
credincioșilor din Pietrăria și a Mitropoliei Moldovei și Sucevei.
Schitul Tărâță a fost redeschis după 1990 ca mănăstire de călugări, biserica fiind
reconstruită. În anul 1998, mitropolitul Moldovei și Bucovinei, Daniel Ciobotea, i-a schimbat
denumirea în Mănăstirea Piatra Sfântă, având în vedere și apropierea de zona numită Pietrărie.

Arhitectura

 

Biserica este modestă ca înfățișare arhitecturală, fiind construită din piatră cu
învelitoare de tablă pe șarpantă. Arhitectura este simplă, are un plan treflat, cu o turlă dispusă
deasupra naosului și o turlă cu rol de clopotniță deasupra pronaosului.

Interiorul bisericii este ornat cu arcaturi moldovenești obișnuite. Pridvorul este
construit ulterior (în 1834), intrarea făcându-se prin ușa de vest. Biserica nu a fost pictată
niciodată, ci numai văruită în culori de apă.
Catapeteasma datează din anul 1913 din timpul starețului Nectarie Cotruță. Tot atunci
a fost înlocuit pavajul de pe jos cu mozaic. Printre odoarele de preț ale bisericii se numără
două evanghelii în limba slavonă din 1766, un liturghier din 1759, un tripod din 1768 etc.
În curtea bisericii se află un paraclis de lemn, o clădire pentru chilii, un cimitir și
câteva anexe gospodărești.

 

Pont:

 Mănăstirea nu oferă cazare, dar se poate găsi prin împrejurimi, la hotelurile și
pensiunile din Bucium, Iași.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !