EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Plăviceni

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Plăviceni

 

Mănăstirea Plăviceni, cunoscută și sub denumirea de Mănăstirea Alunișul, este o
mănăstire de călugări cu hramul Sfinții Arhangheli Mihail și Gavriil, important monument
arhitectonic din Țara Românească a epocii lui Matei Basarab, astăzi aflat în fază de reconstrucție.

Scurt istoric

 

Frumoasa pisanie, păstrată intactă in situ, arată că lucrările de construcție au fost
terminate în data de 2 mai 1648 pe moșiile și cu cheltuiala marelui vornic Dragomir
Dobromirescul, fiul vestitului Dobromir, mare ban al Craiovei și a soției sale Elina, fiica lui
Radu, clucerul din Brâncoveni, rudă cu voievodul Matei Basarab. Săpăturile arheologice
indică faptul că lăcașul de cult ctitorit de Dragomir vornicul a fost ridicat peste o altă fundație
de biserică probabil de lemn, cu absida altarului nedecroșată, aparținând veacului al XVI-lea.
Într-unul din mormintele necropolei aparținând acestei prime faze, a fost găsită o monedă de
argint, emisă de Maximilian al II-lea, împăratul romano-german, în anul 1573.
La moartea ctitorului, în 1652, în lipsa urmașilor, mănăstirea este înzestrată cu toate
averile acestuia, trecând în îngrijirea rudei sale Radu Crețulescu care avea moșii în zonă.
Mănăstirea este menționată în numeroase acte ale secolelor XVII, XVIII și
în catagrafiile din secolul al XIX-lea, aici fiind consemnat ca egumen Ieremia Cacavela, unul
din mentorii domnitorului Moldovei, Dimitrie Cantemir. Lucrări de refacere au fost
întreprinse probabil la sfârșitul secolului XVII sau la începutul celui următor, când au fost
adăugate chliile și anexa situate pe zidul de sud al incintei.

În urma cutremurului din 1802 complexul este probabil dărâmat în întregime. Ulterior,
în 1815 fresca este repictată și sunt executate câteva lucrări de refacere, însă este desființată
ca manăstire căci, într-un act din 15 ianuarie 1820, apare ca biserică de mir metoh al bisericii
Kretzulescu din București.
În anul 1926, vizitând zona, istoricul I.C. Filitti menționa că a găsit […]în stare de
ruină zidurile înconjurătoare al mănăstirii de altă dată și biserica, frumos exemplar de
biserică mare din vremea lui Matei vodă, rămasă fără geamuri, complet golită de mobilier,
dar plină de moloz în urma recentei prăbușiri a turlei principale și gata a primi ploaia și zăpada. O priveliște jalnică. (I.C. Filitti „Ctitorii de la Plăviceni-Olt și neamul doamnei
Stanca” în „Arhivele Olteniei”, VI, 1927, p. 266).
Din 1995 până în 2000, au loc mai multe campanii de săpături arheologice inițiate de
Muzeul Județean Teleorman cu scopul de a pune la dispoziția proiectantului informații
privind planimetria construcțiilor acum dispărute, împreună cu elemente de arhitectură de
detaliu și ansamblu, semnificative pentru evidențierea etapei de construire a monumentului,
nivelurile de călcare și relațiile cronologice dintre diferitele construcții ale ansamblului. Cu
ocazia acestor campanii au fost întreprinse și lucrări de restaurare și reconsolidare.
În anul 2002 aici se stabilesc cinci călugări în ideea de a reorganiza o viață monahală
și a reclădi monumentul pentru a-l reda posterității.

Arhitectura

 

Biserica „Arhanghelul Mihail” este construită pe un plan treflat, specific arhitecturii
mănăstirești a epocii când a fost ctitorită. Impunătoare și bine proporționată, are dimensiunile
medii de 20,5 m lungime și 6,5 m lățime în dreptul absidelor laterale. În pronaos au fost
dezgropate trei morminte cu criptă, probabil aparținând ctitorilor. Zidul ce despărțea naosul de
pronaos este de masiv străpuns de o deschizătură. Pictura murală interioară, aflată și ea într-o
stare deplorabilă, încă mai păstrează porțiuni din cea originală, atenția fiind atrasă de fresca
votivă care, în urma studierii atente de către specialiști, surprinde un adevărat album
genealogic al familiei ctitorului (Paul Cernovodeanu „Mănăstirea Plăviceni-Olt – un
monument "genealogic" vitregit” în „Arhiva genealogică”, nr. 3-4, 1994, p. 43-60). Pe
exterior, lăcașul de cult, era înconjurat de un brâu de cărămizi așezate în formă de dinți.
Portalul intrării se remarcă printr-un ancadrament ornat cu o superbă decorație litică ce imită
sculptura în lemn. Interesant este că pridvorul, astăzi dispărut în întregime, pare a fi
contemporan cu biserica fapt neobișnuit pentru arhitectura acelei perioade.

 

Pont:

 Aflată astăzi într-o avansată stare de ruină, arhitectura inițială se relevă numai din
resturile bisericii, ale zidurilor de incintă și turnului clopotniță, precum și din datele
obținute în urma săpăturilor arheologice efectuate între anii 1995-2000.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !