EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Plumbuita

0 / 5

Mănăstirea Plumbuita

 

La marginea de nord-est a Capitalei, nu departe de apa Colentinei, înaltata pe un dâmb,
se afla Manastirea Plumbuita, monument de arhitectura din secolele al XVI-lea si al XVII-lea.
Constructia locasului a fost începuta de Petru Voda cel Tânar (1559-1568). Acest prim ctitor
al manastirii era fiul lui Mircea Ciobanul şi al Doamnei Chiajna El începe construcţia
mănăstirii in anul 1560, care va fi terminata de succesorii la tron: Alexandru al II-lea Mircea
(1568-1577) si Mihnea Turcitul (1577-1583; 1585-1591) În 1585, acesta închină aşezământul
mănăstirii Xiropotamu, de la Muntele Athos.

Scurt istoric

 

Numele de Plumbuita i-a fost dat de localnici, datorită faptului că biserica a fost multă
vreme acoperită cu tablă de plumb. Una din legende spune că numele de Plumbuita vine de la
faptul că Matei Basarab, având nevoie de ghiulele în timpul luptei, a dat la topit acoperişul de
plumb al mănăstirii pentru a le fabrica. Altă legendă spune că bătălia lui Matei Basarab cu
Radu Iliaş, care a avut loc sub zidurile mănăstirii, a fost atât de aprigă, încât mulţimea de
ghiulele căzute pe acoperişul bisericii, topindu-se, a dat acoperişului un luciu de plumb.
Mănăstirea devine un monument de referinţă pentru istoria culturală a Bucureştiului,
începând de la sfârşitul secolului al XVI-lea. În 1573, se înfiinţează aici prima tiparniţă din
Bucureşti, prin grija voievodului Alexandru al II-lea Mircea şi a soţiei sale, Ecaterina
Salvarezzo. Aceasta este a treia tiparniţă înfiinţată în Ţara Românească. În 1582 apar aici
primele cărţi tipărite în Bucureşti: două Tetraevangheliare şi o Psaltire (din care se păstrează
numai un fragment, în Biblioteca Naţională din Sofia).

Biserica suferă mari distrugeri în 1595, iar în 1614 este grav afectată de un incendiu.
Ajunge în forma sa actuală la a doua rectitorire, din anul 1647, când biserica este rezidită din
temelii din porunca domnitorului Matei Basarab, după modelul ctitoriei lui Radu cel Mare de
la Dealu, pentru a comemora victoria din 1632 împotriva turcilor. Atunci i se adaugă Casa
Domnească şi este întărită cu ziduri mari de apărare.
Biserica mănăstirii, are plan triconc, cu turla pe naos, şi prezintă atât caractere
arhitecturale tipic munteneşti, cât şi ancadramente de tip gotic la ferestre, care evidenţiază
influenţa arhitecturii moldoveneşti. Are ziduri foarte groase, de aproape un metru.

Începând cu secolul al XIX-lea, mănăstirea traversează o lungă perioadă de decădere.
Cutremurul din 1802 afectează grav mănăstirea şi clopotniţa. Acestea sunt reparate ulterior de
egumenul Dionisie din Ianina, fost egumen al Mănăstirii Xiropotamu de la Muntele Athos.
În timpul Revoluţiei de la 1848, fără acordul autorităţilor bisericeşti, mănăstirea este
transformată în închisoare politică. În luna octombrie 1848, autorităţile vremii arestează şi
încarcerează în beciurile de la Plumbuita o parte din capii Revoluţiei.
Odată cu secularizarea averilor mănăstireşti, în timpul domniei lui Alexandru Ioan
Cuza, toate averile mănăstirii trec în proprietatea statului. Mănăstirea este părăsită, fiind
transformată în biserică de mir. Plumbuita decade si ajunge in ruina pentru o lunga perioada de timp.

Între 1933-1940 manastirea a fost supusa unor restaurari serioase conduse de Comisia
Monumentelor Istorice. Acest proiect nu este dus la bun sfarsit, restaurarea fiind reluata in
anul 1953 si terminata prin grija Patriarhului Justinian în 1955. Manastirea a fost tarnosita in
data de 24 iunie 1958, staret fiind Parintele Arhimandrit Sofian Boghiu.

Mănăstirea în prezent

 

Ansamblul actual al mănăstirii cuprinde:
 biserica mănăstirii, de plan triconc, cu turla pe naos
 turnul clopotniță
 chiliile
 Casa Domnească
În Casa Domnească este amenajat un muzeu care cuprinde: obiecte de artă religioasă,
130 de busturi ale domnitorilor români (sculptate în piatră de către starețul Simeon Tatu),
precum și picturi murale originale. Biblioteca mănăstirii, cunoscut muzeu de carte veche,
cuprinde titluri valoroase, unele vechi de 500 de ani.
În interiorul bisericii se află moaște ale Sfântului Ierarh Nicolae și ale Sfinților
Mucenici Gheorghe, Pantelimon și Ioan cel Nou de la Suceava.
În cadrul mănăstirii funcționează atelierele Secției de Pictură, Restaurare și
Patrimoniu din cadrul Facultății de Teologie din București. Până recent, mănăstirea dispunea
de ateliere de sculptură, de tâmplărie mecanică și manuală, de preparat tămaie și ateliere de
prelucrare a obiectelor de cult din metal, inclusiv o secție de turnat clopote. (Cel mai mare
clopot turnat la Mănăstirea Plumbuita are 1200 de kg și este în funcțiune la Mănăstirea Radu
Vodă din București).

În prezent, mănăstirea este supusă unei renovări ample. Muzeul din Casa
Domnească este închis pentru lucrări de restaurare. Atelierele au fost mutate temporar în
comuna Popești-Leordeni. Este în construcție un nou drum de acces spre mănăstire,
dinspre râul Colentina.
Obștea actuală (2007) a mănăstirii este compusă din zece călugări, starețul mănăstirii
fiind Părintele Arhimandrit Visarion Marinescu.
Mănăstirea susține constant numeroase proiecte destinate familiilor defavorizate din
comunitatea locală. În interiorul mănăstirii funcționează Așezământul Vasiliada, pentru ajutor
social. Așezământul dispune de un cabinet medical, un cabinet stomatologic și o farmacie,
înființate și susținute cu ajutorul sponsorilor, unde populația cu venituri mici beneficiază, în
limita posibilităților, de asistență medicală și medicamente gratuite.

Pont:

 Mănăstirea Plumbuita este un cunoscut si apreciat centru monahal, un loc de rugaciune
si comuniune al credinciosilor care vin aici pentru a cauta linistea si binecuvantarea lui
Dumnezeu.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !