EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Poiana Marului

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Poiana Mărului

 

Mănăstirea Poiana Mărului cu hramul Duminica Tuturor Sfinților este o mănăstire
ortodoxă din România situată pe teritoriul administrativ al satului Băltăgari din comuna
Bisoca, județul Buzău. Este localizată la poalele muntelui Ulmușoru (943 m) într-o pădure de
foioase și conifere, pe drumul dintre reședința comunei (Bisoca) și satul Jitia,
reședința comunei cu același numejudețul Vrancea. Aparține de Arhiepiscopia Buzăului și
Vrancei, Mitropolia Munteniei și Dobrogei.

Scurt istoric

 

Situată la limita dintre județele Vrancea și Buzău, Schitul Poiana Mărului a fost ctitorit
în anul 1730 de către Sfântul CuviosVasile de la Poiana Mărului (prăznuit la 25 aprilie), care
a fost și primul stareț. Biserica din lemn în care a slujit sfântul Vasile a ars in 1771 și a fost
refăcută între anii 1780 și 1784. A doua biserică, tot din lemn, s-a construit între anii 1810 si 1812.
Mănăstirea Poiana Mărului a fost un important centru monastic și cultural în secolul al
XVIII-lea.
La Poiana Mărului a fost surghiunit în anul 1840 poetul și revoluționarul Cezar Bolliac.
Tot la Poiana Mărului poposea adesea și scriitorul Alexandru Vlahuță care descrie în opera
sa România pitorească frumusețea acestor locuri.
În 1991 s-a clădit un paraclis din lemn, cu hramul „Sfântul Prooroc Ilie” și s-a renovat
pavilionul mare, în care se află trapezași arhondaricul mânăstirii.
Mănăstirea Poiana Mărului a fost reorganizată ca mănăstire de călugărițe în 2010.
În anul 2001, în apropierea Mănăstirii Poiana Mărului, a fost ctitorit Schitul Muntioru cu hramul „Schimbarea la Față”.

Legenda mănăstirii

 

Înainte de a fi schit, în acest loc era o pădure întinsă departe de orice așezare, acolo
avându-și stâna niște ciobani. Aceștia își ridicasera o colibă și un staul lângă un măr mare, pe
locul unde se va înălța mai târziu mănăstirea. În fiecare seară, ciobanii vedeau o lumină ca un felinar în scorbura mărului dar nici unul dintre ei nu avea curajul sa vadă ce este, mai ales că
ziua nu se mai vedea nimic. Într-una din serile de vară pe cand ciobanii priveau lumina ce le
apărea din măr, au primit oaspeți trei călugari pelerini doritori de liniște si sihăstrie, care
căutau un loc prielnic zidirii unei mănastiri. Aflând și văzând acea lumină s-au minunat și,
unul dintre ei s-a urcat în măr, coborând de acolo cu o iconiță ce o înfățișa pe Maica Domnului cu Pruncul în brațe.

Arhitectura

 

Biserica mare este construită în formă de cruce, din bârne de stejar îmbinate cu
scândură. Are un pridvor deschis susținut de șase stâlpi de lemn uniți sus prin arcade
semicirculare, iar jos are un grilaj de lemn înalt de 1,20 m. Lumina pătrunde în altar printr-o
fereastră pe peretele din răsărit și una pe cel din dreapta, naosul luminat de câte o fereastră pe
ambele părți (dreapta și stânga), iar pronaosul numai de o fereastră așezată pe partea dreaptă
(sud). Ferestrele sunt duble și între ele sunt grilaje metalice. Din pridvor se intră în pronaos pe
o ușă dublă, cea din interior fiind foarte masivă. Catapeteasma este din lemn sculptat.
În exterior fațadele au la înălțimea de 2/3 un brâu de lemn, deasupra căruia se află
pictura pe lemn ocrotită de streașina largă a acoperișului. Cele cinci turle hexagonale sunt
așezate cate una pe altar, pe naos și pronaos și înca două mai mici deasupra ficăreia
dintre strane. Cele de pe naos și pronaos au câte o fereastră pe dreapta și stânga. Acoperișul
turlelor este de tablă în solzi, iar biserica este acoperită cu șindrilă.
Pictura bisericii mari este executata în ulei direct pe lemn – în stil neobizantin
influențat de cel rusesc, fiind așezată în trei etaje. Sunt înfățișați sfinții naționali ruși, ca
Vasile de la Kerson în pronaos, sau icoana Sf. Dumitru mitropolitul Rostovului făcătorul de
minuni, în absida din dreapta naosului.
Biserica din cimitir este tot din lemn, în formă de navă, fără abside. Are o singură turlă
joasă pe pronaos. Acoperișul este din șindrilă.

 

Pont:

 Se evidențiază ca fiind printre puținile biserici cu pictură atât exterioară cât și
interioară, pe lemn.
 Obiecte de valoare artistică și istorică: icoanele praznicare: Sf. Gheorghe, Sf. Dumitru,
Proorocul Elize cu inscripția Ioasaf Zugravu 1826; Scara lui Iacob 1817 în stil rusesc;
icoana Încoronarea Maicii Domnului cu inscripția slavonă indicând anul 1791, iar în
dreapta tot Încoronarea Maicii Domnului cu anul 1859 de Atanase Anghel – Ploiești;
cărți chirilice.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !