EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Popăuți

0 / 5

Mănăstirea Popăuți

 

Mănăstirea Popăuți este o mănăstire de călugări amplasată în municipiul Botoșani, pe
Str. Ștefan cel Mare nr. 41, în apropierea gării. Ea a fost ctitorită în anul 1496 de către
domnitorul Ștefan cel Mare (1457-1504).
Ansamblul Mănăstirii Popăuți a fost inclus pe Lista monumentelor istorice din județul
Botoșani din anul 2015.

 

Scurt istoric

 

Numele de Popăuţi provine din slavonă şi se traduce prin oameni ai bisericii. Aici era
loc liber, dar cu poziţie strategică. Biserica a fost zidită în 1496 ca biserică de mir, primul
ctitor fiind Ştefan cel Mare şi Sfânt, aşa cum arată pisania în slavonă din exteriorul zidului din
nord, în al 40-lea an de domnie, la 30 septembrie. În drumul său spre Hârlău, venind din
Suceava, domnul făcea mereu popas în Botoşani. Lângă biserică era palatul domnesc, unde se
odihnea Ştefan cel Mare. La 22 iulie 1518 aici a poposit şi Petru Rareş. Biserica s-a numit şi
biserica Domnească. Satul s-a format mai târziu, în anul 1626. Dintr-un document al lui
Constantin Vodă Mavrocordat aflăm că în 1733 era încă biserică de mir. În 1748, Grigore
Ghica întăreşte hrisovul domnitorului Nicolae Voievod Mavrocordat prin care s-a dăruit
bisericii jumătate din moşia Tătăraşi. Cealaltă jumătate este dată de Constantin Vodă
Racoviţă, o dată cu alte donaţii în 1751, când biserica Sfântul Nicolae devine mănăstire de călugări.

În 1753, Constantin Racoviţă o înzestrează cu moşia târgului şi cu izlazul cumpărat de
la familia Cantacuzino. Tot acum, el închină mănăstirea, Patriarhiei Antiohiei şi aici se
instalează călugări greci. Grigore Ghica la 1776 întăreşte vechile acte pe care, în 1783, le
întăreşte şi Alexandru Constantin Mavrocordat. În 1803 Alexandru Constantin Moruzzi
voievod, stabileşte din nou hotarul între târg şi mănăstire aşa cum fusese stabilit prima oară în
1780. Egumenul mănăstirii, Arhimandritul Inochentie, arendează pe 6 ani încă două moşii ale
Popăuţilor, aflate în ţinutul Vasluiului. La 1825 Mănăstirea stăpânea satele Cişmeaua şi
Răchiţi, pe care în 1829, Vlădică Inochentie (fostul egumen devine în 1820 Mitropolit cu titlu
Ilicopoleos), i le arendează lui Constantin Caragea, împreună cu moşiile mănăstirii, trei iazuri
mari şi viile. În 1830 Mănăstirea arendează lui Constantin Hariton moşiile Văratecului din
Basarabia. Mănăstirea era în 1840 în culmea bogăţiei, dar acestea erau jefuite de călugării

greci, care erau mereu în conflict cu locuitorii târgului Botoşani. Aceştia, încă din 1805 se
plângeau domnitorului de relele ce le făceau călugării greci de la Popăuti. Prin secularizarea
averilor mănăstireşti, Mănăstirea devine în 1863 biserică de mir. În 1868, casele vechi
egumeneşti sunt date armatei, iar în 1870, Compania Căilor Ferate ia şi livada mănăstirii.
Personalul mănăstirii este redus în 1872 la doi preoţi, doi cântăreţi şi un paracliser. Biserica
ajunge în ruină şi abia în 1891 superiorul V. Păuna obţine bani şi o acoperă cu tablă.
Personalul rămas trece în 1894 în seama comunei.
La 15 iulie 1897 protoieria închide biserica, căreia la 12 mai acelaşi an îi cade partea
de sus a catapetesmei. Tot în 1897 este declarată monument istoric şi în 1899 statul începe
restaurarea ei în exterior. În 1901 parohul Grigore Deliu intervine pentru înapoierea caselor
egumeneşti, dar n-are succes. Restaurarea bisericii în exterior este terminată în 1906. În 1908
se împrejmuieşte şi se repară clopotniţa. În 1991 a fost reînfiinţată mănăstirea, dar s-a populat abia în 1996.

Arhitectura

 

Biserica din Popăuți este construită în stilul moldovenesc, acest lucru fiind vizibil atât
în planul și dispunerea încăperilor bisericii, cât și în sistemul de construcție a turlei naosului și a decorațiunilor exterioare.

Biserica este zidită din piatră, în formă de cruce. Zidurile sale au grosime de peste un
metru. Intrarea în biserică se face acum prin ușa cu ancadramente gotice aflată pe partea de
sud a pronaosului. Inițial mai era și o ușă pe latura nordică a pronaosului, dar aceasta a fost
zidită la începutul secolului al XX-lea. Biserica are patru ferestre.

Pictura

 

Pictura interioară a bisericii datează din secolul al XV-lea, ea păstrându-se numai
parțial până în zilele noastre. În pronaos se află un ciclu de scene dedicate patronului bisericii,
Sf. Nicolae, și Sinoadele Ecumenice. Pereții naosului sunt decorați cu scene din Ciclul
patimilor, care se remarcă prin dimensiuni și prin impactul cromatic, deosebit de rafinat.
Deasupra acestor scene se află medalioane în care sunt pictați martiri și ierarhi, seoarate
printr-o bandă cu elemente decorative florale aurite. În semicalotele absidelor laterale sunt
pictate două scene importante: „Coborârea Sfântului Duh” și „Înălțarea Domnului”. Pe pereții
turlei sunt reprezentate Cetele Îngerești suprapuse pe două registre. Bolta altarului este dominată de „Maica Domnului cu pruncul pe tron însoțită de patru arhangheli”, sub care se
derulează scenele „Patimilor”, iar la baza absidei Sfinții Ierarhi.
Singurele picturi originale păstrate sunt capetele lui Iisus și al îngerului din altar,
scene din Ciclul patimilor pictate pe absidele naosului și bustul unui profet de pe peretele
nordic al pronaosului. Celelalte picturi au fost refăcute în secolul al XIX-lea. Tabloul votiv,
aflat pe peretele despărțitor dintre pronaos și naos, a dispărut în secolul al XVIII-lea.

 

Pont:

 Armonia intre forme si valoarea cromatica impun acestui spatiu religos identitatea
unicitatii lui. Manastirea din Popauti a fost declarata monument istoric in anul 1897.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !