EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Rafaila

0 / 5

Mănăstirea Rafaila

 

Mănăstirea Rafaila este o mănăstire ortodoxă din România situată în satul Rafaila,
județul Vaslui. Biserica mănăstirii este clasată ca monument istoric.

Scurt istoric

 

Vechimea schitului cu obşte de călugări duce spre secolul al XVI-lea. După biruinţa de
la Podul Înalt împotriva turcilor în 1475, Ştefan cel Mare întâlneşte în lunca Băltenilor din sus
de Vaslui, doi copii plângând după omorârea părinţilor lor de către turci. Erau Radu şi Irina
Bălteanu, fiii unui pădurar. Drept mângâiere, marele Voievod, căruia copiii îi cer răzbunarea
părinţilor, a dat fiecăruia câte o moşie. Irinei i-a dat moşia cuprinsă între steagurile I şi II de la
apa Rahova şi apa Bârladului, unde astăzi sunt satele Oşeşti, Cosmeşti, Chetreşti şi Deleşti.
Radu a primit moşia dintre steagurile II şi III, unde acum se găsesc satele Rafaila şi Buda. Pe
Radu, Ştefan îl face mai târziu oştean vestit al lui şi o bucată de timp s-a numit Radu Arcaşu.
Mai târziu Radu se lasă de ostăşie şi merge la mănăstirea Neamţului, unde se face călugăr cu
numele de Rafail. Spre bătrâneţe se retrage la moşia sa, unde în fundul văii Stemnicului, în
locuri acoperite de codrii bătrâni a ridicat o bisericuţă din lemn. Aceasta s-a întâmplat pe la
1531, dar aşezământul monahal este atestat documentar în anul 1599. Toate acestea au fost
însemnate într-un hrisov al schitului Rafaila, scris cu litere mari de aur pe o piele de vită.
Ultima oară acest hrisov a fost văzut la 24 iunie 1897, în mâna Preotului I. Hăulică, parohul
comunei Dumbrăveni, stră-strănepot al Irinei, când s-a citit de către stareţul schitului,
Ieromonahul Ilarie Popescu împreună cu Dl. Ilie Verescu.

Bisericuţa din lemn, construită de mâinile călugărului Rafail, ruinată, a fost mutată în
1838 de Ieroschimonahul Iorest. stareţ al schitului, în vatra satului, acum fiind biserică
parohială a satului Rafaila. Pe locul fostului altar (care se vede şi azi lângă noua biserică de
zid) s-a construit după 1993 Aghiazmatarul.
Biserica din zid, existentă astăzi, a fost construită cu osteneala Ieroschimonahului
Iorest şi osteneala altor credincioşi în anul 1834. A fost sfinţită de Mitropolitul Veniamin
Costache, după cum ne spune inscripţia de piatră de deasupra uşii bisericii în exterior. Moşia
schitului a fost arendată de vornicul Vasile Alexandru în anii 1845-1847.
Biserica a fost renovată în 1916, apoi în 1940, în urma cutremurului.

Mănăstirii Rafaila, la secularizare i s-au luat toate averile (pământ, pădure), părinții
călugări părăsing mănastirea deoarece nu mai aveau cu ce să se mai întrețină, rămânând doar
7 monahi după cum reiese din documentele mănăstirii din anul 1924. În 1959, prin decretul de
tristă amintire, mănăstirea este desfințată abuziv fiind transformată în sediul C.A. P. ,
maternitate și grajduri. Preoții monahi au fost scoși forțat din mănăstire iar starețul de atunci
trimis obligatoriu la Sanatoriul de boli psihice de la Schinetea unde a și murit în condiții suspecte.

În 1993, la 1 decembrie, cu binecuvântarea P.S. Eftimie al Romanului și Hușilor, este
reactivată. În momentul de față mănăstirea a revenit la forma de odinioară, fiind dotată cu
chili noi, atât pentru obștea călugărească cât și pentru vizitatorii ce vin să se închine aici.

Arhitectura

 

Biserica este o construcţie de zid din piatră, cu zidurile groase de 80 cm, de formă
dreptunghiulară. Altarul primeşte lumina de la o fereastră aşezată în est. Catapeteasma este
din lemn, înaltă până la boltă şi ornamentată cu sculptură, în mare parte aplicată. Naosul
spaţios este luminat de o fereastră pe zidul din sud şi alta pe cel din nord. Este delimitat de
pronaos prin ziduri în părţile laterale, care se continuă până la arcadă. Ferestrele din altar şi
naos sunt duble, largi, înalte, terminate în arc şi cu grilaje metalice la mijloc.
Pronaosul are spaţiul mai mic şi mai îngust din cauza construirii în interiorul lui a
două camere, una în partea sudică, alta în cea nordică. Este luminat de câte o fereastră la sud
şi nord, mai scurte ca cele din altar şi naos, dreptunghiulare şi cu grilaje metalice la mijloc.
Deasupra pronaosului este cafasul. Pridvorul s-a închis cu geamuri aşezate pe zidul
împrejmuitor, înalt de 1,1 m (iniţial a fost deschis). Este susţinut de doi stâlpi cilindrici în faţă
şi doi în spate, cuprinşi în zidul despărţitor de pronaos. Intrarea în pridvor se face prin uşa de
lemn în două canaturi, cu geamurile în partea superioară.
Din pridvor în pronaos se intră tot pe uşa de lemn masivă în două canaturi, întărită cu
piroane metalice. Pardoseala este din duşumea de scândură în biserică, şi de beton în pridvor.
Acoperişul este din tablă zincată.

Pictura

 

Pictată este doar catapeteasma, tencuită în interior, văruită în alb şi împodobită cu icoane.
Faţadele exterioare sunt tencuite şi văruite în alb. De jur-împrejurul zidurilor, sub
cornişe, sunt realizate din tencuială, cinci profiluri.

 

Pont:

 La 35 m vest de pridvor este o construcţie de zid, orientată de la sud la nord, acoperită
cu ţiglă. În această clădire sunt chiliile, stăreţia, rapeze, bucătăria şi arhondaricul
pentru cazarea credincioşilor.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !