EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Râșca

0 / 5

Mănăstirea Râșca

 

Mănăstirea Râșca este o mănăstire ortodoxă de călugări amplasată în
satul Râșca (din județul Suceava), la o distanță de circa 15 kilometri de orașul Fălticeni.
Biserica mănăstirii este una dintre bisericile medievale din nordul Moldovei pictate în
exterior, fiind singura pictată în stil bizantin.

Istoric

 

 

Mănăstirea Râșca este rezultatul mai multor etape succesive de construcții. Ea își trage
originea în Mănăstirea Bogdănești, care fusese zidită în jurul anului 1363 de către
domnitorul Bogdan I al Moldovei (1359-1365). Distrusă din temelie de către turci și tătari, ea
nu a mai putu fi reconstruită, așa că domnitorul Petru Rareș a luat hotărârea să construiască în
apropiere o altă mănăstire, unde să mute întreaga obște de la Bogdănești.
În anul 1542, după cum reiese dintr-o traducere târzie a pisaniei, la îndemnul
episcopului de Roman, PS Macarie (cronicarul), voievodul Petru Rareș (1527-1538, 1541-
1546) a zidit aici, în stilul obișnuit al epocii, o biserică de dimensiuni modeste cu hramul Sf.
Nicolae. Biserica a fost împodobită însă, ca pe una din ctitoriile sale, cu picturi în frescă.
Mănăstirea este prădată de tătari în 1574.
Inițial o ctitorie domnească de proporții modeste, mănăstirea s-a dezvoltat ulterior,
devenind una dintre cele mai reprezentative așezări monahale din trecutul Moldovei. Ea a fost
prădată cumplit de tătari la începutul secolului al XVIII-lea, începând să decadă și să devină pustie.

În perioada stăreției egumenului Calistru Ene (1750-1778), mănăstirea începe să se
refacă treptat, biserica este reparată în anul 1766, dar nemaireușind să-și recupereze nici
vechiul tezaur al odoarelor cu care fusese înzestrată și nici vechea arhitectură a clădirilor
mănăstirești care au fost în cea mai mare parte reconstruite. Între anii 1798-1799, egumenul
Chiril reface chiliile mănăstirești, apoi în anul 1815 egumenul Sofronie zidește un paraclis
lângă egumenia veche, care este stricat apoi de egumenul Grigore Crupenschi.
Prin poziția ei retrasă, Mănăstirii Râșca i s-a dat și destinația de a fi închisoare pentru
călugării vagabonzi și îndeosebi pentru boierii răzvrătiți împotriva domnitorului Moldovei.
Din ordinul domnitorului Mihail Sturdza (1834-1849), timp de șase luni, în anul 1844, a fost
închis într-o încăpere din turnul clopotniță de la Râșca marele istoric și om de stat Mihail

Kogălniceanu (1817-1891), surghiunit pentru vederile sale politice inovatoare. La 100 de ani
de la moartea sa, la 20 iunie 1991, a fost amplasată o placă de marmură pe clădirea turnului- clopotniță care atestă acest fapt.

În perioada marelui război pentru întregirea neamului (1916-1918), călugării din
această mănăstire au mers ca infirmieri pe câmpul de luptă pentru îngrijirea răniților, iar
chiliile mănăstirii au servit ca spital militar, îngrijit de călugării bătrâni, pentru ca "toți în acel
vremuri grele pentru țară, ca buni români, să-și facă datoria" (după cum scrie pe o placă de
marmură amplasată pe clădirea bisericii în anul 1931).
În anul 1921 a avut loc un mare incendiu care a ars acoperișul bisericii, casa de oaspeți
și chiliile cu întreaga gospodărie, astfel încât mănăstirea era amenințată cu pustiirea. Din
îndemnul și stăruința mitropolitului Pimen Georgescu al Moldovei (1909-1934), între anii
1923-1931, mănăstirea a fost refăcută prin munca și osârdia călugărilor, ajutați de popor și de
autorități, fiind terminată reconstrucția celor distruse în anul 1931, în timpul stăreției
arhimandritului Paisie Cozma. În memoria acestui eveniment a fost amplasată pe clădirea
bisericii placa de marmură menționată anterior.
Noi lucrări de restaurare au avut loc la Mănăstirea Râșca între anii 1965-1968. Printre
monahii care au viețuit aici menționăm pe monahii Antonie Plămădeală (viitor mitropolit al
Ardealului) și Calinic Dumitriu (stareț al acestei mănăstiri între anii 1990-1991 și viitor episcop).

Arhitectura și pictura

 

Complexul mănăstiresc Râșca, declarat monument UNESCO, este alcătuit din
următoarele edificii:
 Biserica "Sf. Nicolae" – ctitorită în anul 1542 de către Petru Rareș în 1542 și extinsă în
perioada 1611-1617 de către vornicul Costea Băcioc.
Este de remarcat decorația picturală a bisericii, datorită fidelității cu care pictorul din
1827 a reușit să reînnoiască pe alocuri modelele originare. Reîntâlnim astfel, în cele trei
registre ale absidei altarului, scene din viața Sfintei Fecioare Maria și Împărtășirea
Apostolilor, iar pe pereții naosului reprezentări din Viața și Patimile Mântuitorului – Cina cea
de taină, Spălarea picioarelor, Învierea lui Lazăr, Iisus în fața lui Pilat, Batjocorirea lui  Iisus ș.a.

Unele dintre picturi au fost lăsate cu vechea lor înfățișare, cum este cazul
portetului Sfântului Nicolae din colțul nord-estic al altarului și cu Înmulțirea pâinilor din
unghiul nord-estic al naosului. În aceeași situație se află și pictura exterioară, unde cele două
mari compoziții de pe peretele sudic, Judecata de apoi și Scara Sfântului Ioan Climax,
amintesc maniera de tratare a acestor subiecte de către pictorii epocii lui Petru Rareș.

 

Pont:

 La vest de mânăstirea Râșca 5 km este mânăstirea Bogdănești.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !