EnglishRomână
Obiectiv turistic

Mănăstirea Săraca

0 / 5

Mănăstirea Săraca

 

Mănăstirea Săraca este o mănăstire ortodoxă din județul Timiș. Este așezată în plină
câmpie bănățeană, în localitatea Șemlacu Mic, orașul Gătaia, la 67 km sud de Timișoara.
Hramul mănăstirii este „Schimbarea la Față” (6 august). Biserica veche a mănăstirii a fost
ridicată în prima jumătate a secolului XV și se află pe lista monumentelor istorice.

 

Scurt istoric

 

Prima mărturie despre existența mănăstirii vine dintr-un document din secolul al XIII-
lea, prin care regele Ștefan al V-lea dăruiește așezământului o moară cumpărată de la iobagul
Vlăduceanu. Un act papal din 1204 arată că în părțile Șemlacului existau numeroase mănăstiri
„grecești” (ortodoxe, n.n) și numai una catolică. În timp, mănăstirea a purtat mai multe
denumiri: Șumig, Șemliug, Șemlag, iar în final Săraca. Pe la 1400, călugării franciscani o
numeau „pepinieră de schismatici”, adică centru de rezistență la încercările de catolicizare a creștinilor din Banat.

În 1443, biserica mănăstirii este rezidită din piatră și cărămidă de către călugărul
Macarie de la Tismana, ucenic al Sfântului Nicodim, și împodobită cu pictură. În 1730, în
urma unui incendiu provocat de turci, biserica este restaurată, refăcându-se și pictura, prin
osârdia egumenului Simion și a ctitorilor Giuriciko Lazarevici cu fiii săi, Nicolae și Jivan,
fresca fiind executată de zugravul Andrei, cu fiul său Andrei, împreună cu Iovan și Chiriac,
toți din Țara Românească, școliți la Horezu. Ei au lucrat după erminia bizantină, cu tradiția
venită de la Sfântul Munte Athos. Din pictura originală se mai păstrează câteva scene în
pridvorul mănăstirii. Alte repere istorice conturează adânc existența jertfelnică a mănăstirii:
anul 1778, când împăratul Iosif al II-lea o închide, socotind-o prea săracă, și o comasează cu
Mănăstirea Mesici, din Serbia de astăzi, unde îi sunt transferate bunurile și documentele;
1802, când este desființată, biserica dată în folosință credincioșilor din Butin, iar clădirile,
transformate în școală; 1803, când mănăstirea, cu toate bunurile ei, trece împreună cu satele
din împrejurimi în proprietatea lui Ioan Ostoici, un dregător bogat din Timișoara, care
interzice credincioșilor din Butin să mai folosească biserica și școala; 1838, când Ostoici
transformă biserica în mausoleu familial. În 1934, omul de cultură bănățean Ioachim Miloia,
cu sprijinul credincioșilor din Țara Românească, răscumpără mănăstirea cu 150.000 lei și o
trece sub oblăduirea Episcopiei Caransebeșului; în 1959, în urma decretului comunist, este din nou desființată. Până în 1989, mănăstirea a funcționat ca biserică a Parohiei Șemlacul Mic;
între 1970 și 980, prin purtarea de grijă a vrednicului de pomenire Nicolae, Mitropolitul
Banatului, sunt restaurate biserica și pictura, iar în 1989, mănăstirea se redeschide, urmând un
amplu proces de refacere și dezvoltare, prin ridicarea unui corp nou de chilii, o gospodărie
anexă, Paraclisul „Buna Vestire”, trapeza și foișorul din curte. În prezent, obștea mănăstirii
este formată din doi ieromonahi, doi monahi și doi frați.

Arhitectură și pictura

 

Biserica Manastirii Saraca a fost rezidita din piatra si caramida in anul 1443 de catre
calugarul Macarie de la Tismana, trimis aici de Sfantul Nicodim de la Tismana, si apoi
renovata in 1730, de catre Giuriciko Lazarevici si fiii sai, Nicolae si Chiriac.
Arhitectural, biserica este in forma de cruce greaca cu bratele libere; absida altarului
este semicirculara si naosul acoperit cu o turla octogonala. La exterior biserica este lipsita de
orice decoratie, avand forme masive si o volumetrie foarte sobra. Pridvorul actual a fost adaugat in secolul al XIX-lea.

Fresca bisericii, de o mare valoare artistica, dateaza din 1730, cand a fost refacuta pe
structura picturii din secolul al XVI-lea de catre mesteri zugravi deosebit de iscusiti, care ne-
au ramas pana acum necunoscuti, dar ce par sa fi venit din Tara Romaneasca.
Ansamblul pictural al bisericii este de o mare expresivitate, in culori calde si
armonioase, constituind cea mai valoroasa realizare artistica de acest fel pastrata in Banat.

 

Pont:

 Aici există o icoană a Maicii Domnului despre care se spune că este făcătoare de
minuni.
 Tot aici se mai găsesc și moaștele sfinților Nicolae, Tecla și Filofteia.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !