EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Saracinesti

0 / 5

Mănăstirea Sarmucăcești

 

La 20 de kilometri de Bucureşti, în comuna Ciorogârla, judeţul Ilfov, se află
Mănăstirea Samurcăşeşti, ctitorie a vornicului Constantin Samurcaş şi a soţiei sale, Zinca, o
oază de linişte desăvârşită, încărcată de o profundă spiritualitate, un loc cunoscut în istorie
pentru popasul lui Tudor Vladimirescu de aici, din 17 martie 1821, moment în care a conceput
celebra „proclamaţie” către locuitorii oraşului Bucureşti.

Scurt istoric

 

Mănăstirea Samurcășești a fost înființată în anul 1808, de vornicul Constantin
Samurcaș, care a zidit-o pe moșia sa din satul Ciorogârla, la 15 km de București, cu puțin
timp înainte de a deceda. În anul 1847, clucerul Alexandru Samurcaș, nepot de frate și fiu
adoptiv al ctitorului, a asigurat mănăstirii vatra și pământul din jurul, ei punând de asemenea
și reguli de administrație, iar în 1845 a făcut și prima reparație la biserica mănăstirii, care
fusese afectată de cutremurul din 1838. O nouă reparație, mai temeinică, s-a realizat între anii
1866-1869, cu fonduri alocate de către Ministerul Cultelor. După reparație, în anul 1870,
biserica a fost pictată de pictorul Gheorghe Tattarescu și sfințită în 13 decembrie a aceluiași an.

În 1876, în cimitirul mănăstirii, a fost construită o biserică mică, cu hramul Sf.
împărați Constantin și Elena, cu destinația de capelă.
În anul 1910 în apropierea cimitirului mănăstirii s-a ridicat un corp de case cu 20 de
camere, dar în anul 1914, în urma unui mare incendiu, este distrus tot corpul de case
ctitoricești unde se aflau 30 de chilii, stăreția și un frumos salon oriental, cu această ocazie
dispărând și o bună parte din arhiva mănăstirii. În timpul primului război mondial, mănăstirea
a suferit de pe urma trupelor germane de ocupație, care au luat, printre altele, și cele două
clopote ale mănăstirii. Acestea au fost înlocuite cu altele noi în 1919 și 1925.

Legenda mănăstirii

Conform legendei, se spune că la originea înălţării sfântului lăcaş se află un cioban
care păştea oile în aceste locuri şi care într-o noapte a visat că în timp ce stătea rezemat în

ciomag şi cânta la fluier, a văzut în mijlocul poienii o oaie cu lâna albă ca zăpada, cu trei
coarne în loc de două, un vis care avea să se repete de mai multe ori în acea noapte.
Dis de dimineaţă, cum s-a trezit, ciobanul îi povesteşte visul său boierului Constantin
Samurcaş, proprietarul terenului respectiv, care neştiind cum să interpreteze visul ciobanului
cere ajutorul duhovnicului său, arhimandritul Timotei, stareţul de atunci al Mănăstirii Cernica.
Acesta interpretează visul ciobanului ca fiind un semn de la Dumnezeu, prin care îi transmite
mesajul de a ridica o biserică în acea poiană în care erau păscute oile, iar cele trei coarne ar fi
fost interpretarea cerinţei ca biserica să fie împodobită cu trei altare şi să fie închinată
Preasfintei Treimi. După tâlcuirea stareţului, se spune că boierul Samurcaş a început imediat
cumpărarea materialelor de construcţie şi zidirea bisericii.

 

Pont:

 Biserica cea mare a mănăstirii adăpostește multe valori spirituale ale ortodoxiei
românești, dintre care cea mai importantă este racla din argint în care se păstrează
părticele din sfintele moaște ale mai multor sfinți: Sf. Apostol Andrei, Sf. Arhidiacon
Ștefan, Sf. Ierarh loan Gură de Aur, Sf. Ierarh Silvestru, Sf. Ierarh Modest, Sf.
Mucenic Teodor Tiron, Sf. Mucenic Teodor Stratilat, Sf. Mucenic Ermin. Sf. Mucenic
Dimitrie Izvorătorul de Mir și Sf. Necunoscut.
 De asemenea în cadrul așezământului mănăstiresc este amenajat și un muzeu unde
sunt expuse o scrie de obiecte de cult cu valoare de patrimoniu: icoane, chivote, sfinte
vase, cruci, veșminte, cărți vechi și altele.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !