EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Secu

0 / 5

Mănăstirea Secu

 

Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei
vechime se ridica la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii
Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi,
in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt,
schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima.

Istoric

 

Manastirea Secu este o vatra monahala de intensa traire duhovniceasca a carei
vechime se ridica la aproape 500 de ani. In jurul anului 1500, pe domeniul feudal al Cetatii
Neamtului, pe valea Paraului Secu, se aseaza un grup de sihastri care vor intemeia mai apoi,
in anul 1530, sub conducerea Ieroschimonahului Zosima, calugar de la Manastirea Neamt,
schitul cu acelasi nume: Schitul lui Zosima.
Domnitorul Petru Rares (1527-1546) a cladit biserica Schitului Zosima pe locul
actualei biserici a cimitirului manastirii. Schitul a fost ingradit cu zid de piatra in anul 1550 de
catre Doamna Elena, sotia voievodului, si de fiii sai. Din acest zid se mai pastreaza astazi o
mica parte: la intrarea in manastire, in dreptul actualei biserici a cimitirului, unde, in urma cu
cinci secole, fusese poarta de intrare in schit si clopotnita acestuia.

Acelasi domnitor, Petru Rares, in prima lui domnie, a intarit stapanirea asupra
pamanturilor ce apartineau mosiei Cetatii Neamtului, daruindule calugarilor de pe valea
Paraului Secu. Episcopul Melchisedec Stefanescu, vorbind despre inceputurile Manastirii
Secu, aminteste ca pana in anul 1910, pe zidul clopotnitei din manastire, in nisa unde se afla
acum o fresca cu Sf. Ioan Botezatorul, se gasea pisania originala de la biserica construita de
Voievodul Petru Rares, pisanie care sa deteriorat din cauza asprimii vremurilor.
In vremea voievozilor Alexandru Lapusneanu (1552-1561 si 1564-1568), Petru
Schiopu (1574-1579 si 1581-1591) si Aron Tiranul (1591-1595), Schitul lui Zosima mai
primeste cateva danii spre folosinta si intretinerea calugarilor sihastri din aceste locuri.
La 14 octombrie 1775 se stabileste la Secu Sfantul Paisie Velicicovski, care a fost
staret aici timp de patru ani (1775-1779), dupa care se muta la Manastirea Neamt, lasand la
Secu drept egumen pe unul dintre ucenicii sai. Cu acest prilej, Manastirea Secu a fost supusa
din punct de vedere administrativ Manastirii Neamt pana in anul 1910.

In anul 1821, lupta revolutionarilor eteristi cu turcii provoaca mari daune Manastirii
Secu: aici sa desfasurat ultima confruntare, din nefericire castigata de turci, in urma careia
manastirea a fost incendiata si distrusa in mare parte de flacari.
Pana in anul 1850 se restaureaza si biserica mare a manastirii, realizandu-se, in aceeasi
perioada, catapeteasma si pictura murala in ulei.
In perioada 1977-1984 sau efectuat ample lucrari de restaurare a intregului complex
monahal, lucrari care iau dat acestui asezamant infatisarea pe care o are si astazi.
Dupa evenimentele din 1989, cand poporul roman a iesit din intunericul
comunismului, in Manastirea Secu sau construit o serie de cladiri anexe necesare activitatilor
manastirii, construindu-se si doua arhondarice, ce ofera pelerinilor posibilitati de gazduire,
totalizand un numar de 250 de locuri de cazare.

In perioada 2000-2002, staret fiind Arhimandritul Vichentie Amariei, sau desfasurat
lucrari de restaurare a picturii murale si a catapetesmei din biserica „Taierea Capului Sf. Ioan
Botezatorul” iar in anul 2002, cu ocazia aniversarii a 400 de ani de la construirea manastirii,
pictura bisericii a fost resfintita de catre un sobor de ierarhi, intre care amintim pe I.P.S.
Ghenadios de Sassima, reprezentantul Patriarhiei Ecumenice, I.P.S. Vassilios de Tartus,
reprezentantul Patriarhiei Antiohiei si Inalt Prea Sfintitul Daniel, Mitropolitul Moldovei si Bucovinei.

Arhitectura

 

Arhitectura bisericii reclama puternice influente muntenesti, mai ales prin sistemul de
boltire si de sprijinire a turlelor. Totodata, cupolele, spre deosebire de stilul moldovenesc, se
sprijina direct pe arcurile masive ale naosului si pronaosului, iar cele doua turle au baze
octogonale, specifice constructiilor din Muntenia.

Pictura

 

Pictura initiala, executata in anul 1602 de mesteri al caror nume nu sa pastrat, in stilul
frescelor bizantine, pictura identica din punct de vedere al stilului si al culorilor utilizate cu
cea de la Manastirea Sucevita, sa pastrat, in cateva registre, atat in interior, deasupra usii
dintre pronaos si naos si la mormintele ctitoricesti, unde se pot admira in intregime, cat si in
exterior, deasupra pisaniei originale de la 1602, pe latura de sud. Sa subliniem si faptul ca, initial, biserica a fost pictata in exterior, lucru ce mai poate fi observat atat pe peretele de sud,
cat si pe turla de deasupra Sfantului Altar.
Pictura actuala a fost executata in ulei, intre anii 1849-1850, de pictorul Costache
Lifsicar si ucenicii sai si de zugravul Tudorache Ionescu, in stilul specific Renasterii, dar cu influente slavobizantine.

 

 PONT

 In pronaos se gaseste o racla frumos sculptata, din lemn de tei, continand mai multe
odoare sfinte:
— o cruce in care se gaseste o particica de lemn din Sfanta Cruce pe care a fost rastignit
Mantuitorul Iisus Hristos;
— chivotul in care sa pastrat un fragment din piciorul Sfantului Ioan Botezatorul;
— particele din moastele Sfantului Apostol Andrei, ale Sfantului Marelui Mucenic
Gheorghe, ale Sfantului Marelui Mucenic si Tamaduitor Pantelimon, ale Sfantului
Mucenic Artemie, ale Sfantului Sfintit Mucenic Haralambie, ale Sfantului Ierarh Ioan
Gura de Aur, ale Sfintilor Mucenici ucisi in Muntele Sinai, Rait si in Ierusalim, ale
Sfantului Apostol Filip, ale Sfantului Ioan cel Nou de la Suceava, ale Sfantului
Arhidiacon Stefan, ale Sfintei Mare Mucenite Marina, ale Sfantului Grigorie
Decapolitul.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !