EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Sihastria Voronei

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Sihăstria Voronei

 

Mănăstirea Sihăstria Voronei este o mănăstire ortodoxă de călugări din România,
situată pe teritoriul comunei Vorona (județul Botoșani). Ea se află amplasată în mijlocul unei
poieni, înconjurată numai de culmi de dealuri acoperite cu păduri seculare de stejar, fagi, ulmi
și frasini, la o distanță de 2–3 km prin pădure de Mănăstirea Vorona.

Istoric

 

Încă din timpuri străvechi, unii din părinţii vieţuitori în Mănăstirea Vorona s-au retras
aici, în colţ tainic, unde şi-au petrecut în linişte şi în rugăciune ultimele clipe ale vieţii lor
pământeşti. Stareţul Iosif Vasiliu de la Mănăstirea Vorona a avut poruncă, în 1853, de la
domnitorul Mihail Sturza să zidească biserica, aceasta fiind şi dorinţa lui.
Stareţul, neavând lucrători pentru a începe construcţia a adus călugări de la via sa, la
care s-au adăugat şi alţii, veniţi de la Schitul Cozancea. Zidirea bisericii a început în anul
1858 şi cu toate constrângerile legii secularizării, lucrările au continuat. În 1860 clădirea şi
chiliile erau zidite. La 25 martie 1861 biserica a fost sfinţită de Episcopul Chesarie Sinadon,
locotenent de Mitropolit al Moldovei.

Finisarea lucrărilor şi pictarea bisericii de către
schimonahul Vladimir s-a terminat în 1876. Dintre schimnicii care s-au ostenit în Sihăstria
Voronei, cel mai cunoscut este cuviosul Onofrei, mort la vârsta de 57 de ani şi care s-a nevoit
aici 25 de ani. Aceste date au fost scrise pe o lespejoară de piatră care s-a găsit la 9 mai 1846,
când au fost scoase oasele din mormânt şi duse la schit. S-a vorbit de mai multe semne legate
de cuviosul Onofrei, precum că la trei călugări care veneau de la Schitul Lacurile spre
Mănăstirea Vorona, după ce au rătăcit prin păduri, înnoptând la apa Bahlului li s-a arătat o
lumânare înainte şi mergând după lumina ei au ajuns la coliba cuviosului. Altădată unul dintre
cei doi paznici care păzeau vitele mănăstirii Vorona s-a aşezat pe mormântul schimnicului şi
fiind certat de celălalt paznic, a hulit. Atunci, din văzduh a primit o palmă peste cap şi i-a sărit
luleaua, gâtul i s-a strâmbat şi a rămas mut. S-a însănătoşit după ce i s-au făcut mai multe
rugăciuni la Mănăstirea Vorona, unde a fost dus. Domnitorul Mihail Sturza, venind la
mănăstire, a luat mere de lângă mormântul schimnicului. Din aceste mere a mâncat o rudă
apropiată lui şi îndată s-a vindecat de o boală nevindecabilă. După schimnicul Onofrei, în
chilia lui s-a nevoit pustnicul Ioan, venit de la Mănăstirea Vorona. În istoria mănăstirii a  rămas şi schimonahul Veniamin Constantinescu care, tânăr fiind, după intrarea în monahism a
fost pe jos la Sfântul Munte. A adormit intru Domnul în 1917, la vârsta de 100 de ani.

Cuviosul Onufrie, ctitor al mănăstirii

 

Potrivit tradiției, prin anul 1600, în pădurea aflată la o distanță de 2 km de
satul Vorona, s-au așezat câțiva călugări ruși care au ridicat o bisericuță de lemn și au ctitorit Mănăstirea Vorona.

Printre monahii renumiți care au viețuit la Mănăstirea Vorona se numără și Cuviosul
Onufrie (1700-1789). El era rus de origine și a fost guvernator al unei provincii. În anul 1749,
din cauza persecuțiilor religioase din Rusia secolului al XVIII-lea a fugit în Moldova, unde s-
a călugărit la Mănăstirea Dragomirna.În anul 1763, l-a cunoscut pe ieromonahul rus Paisie
Velicicovschi, acesta fiind cel care l-a îmbrăcat în schima cea mare (ca schimonah) la 7 martie 1774.

Cuviosul Onufrie a trăit ca sihastru în codrii din jurul Voronei timp de 25 de ani
(1764-1789), într-o peșteră de pe malul Bahluiului, nu departe de izvoare. Pentru o perioadă a
fost și stareț al Voronei (1777-1779). A copiat traduceri din operele Sfinților Părinți și a fost
duhovnic al mai multor sihaștri din pădurile Voronei. După cum spune tradiția, în noaptea de
Paști a anului 1789, un înger s-a arătat preotului Nicolae Gheorghiu din satul Tudora. Îngerul
i-a cerut să ia cu sine Sfintele Taine, apoi l-a călăuzit până la peștera pustnicului Onufrie.
Foarte slăbit, Cuviosul Onufrie a fost împărtășit și a cerut să fie dus la Sihăstrie. A trecut la
cele veșnice pe 29 martie 1789 și a fost înmormântat de către câțiva călugări în livadă, la rădăcina unui măr.

După moartea sa, la mormântul său au fost săvârșite mai multe minuni. Trei călugări
de la Schitul Lacuri care se rătăciseră noaptea prin pădure au fost călăuziți de o lumină
puternică până la peștera unde s-a nevoit cuviosul.În anul 1846, pe când se afla la vânătoare,
domnitorul Mihail Sturdza (1834-1849) a găsit un fruct mare și frumos la rădăcina mărului ce
străjuia mormântul cuviosului, l-a luat cu el și l-a dat nepoatei sale (fiica lui Dimitrie Sturdza)
care era bolnavă de epilepsie. Mâncând din el, fiica sa s-a vindecat de boală. Din porunca
domnitorului, osemintele Cuviosului Onufrie au fost dezgropate la 9 mai 1846, fiind așezate
spre cinstire într-o raclă în altarul bisericii Mănăstirii Vorona.
În ședința sa de lucru din 5-6 iulie 2005, Sfântul Sinod al Bisericii Ortodoxe Române a
aprobat canonizarea Cuviosului Onufrie de la Sihăstria Voronei, cu data de prăznuire la 9

septembrie. Proclamarea oficială a canonizării a avut loc pe data de 8 septembrie 2005 la
Mănăstirea Vorona și pe 9 septembrie la Mănăstirea Sihăstria Voronei.
În afară de Cuviosul Onufrie, în codrii din apropierea Mănăstirii Vorona au mai trăit și alți
pustnici, fiind cunoscute numele lui Samuil Duhovnicul, Damian Monahul, Ioan Pustnicul,
ieroschimonahul Veniamin Constantinescu (1817-1917) etc.

Pont:

 În apropierea sihăstriei, se află peștera Sfântului Cuvios Onufrie.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !