EnglishRomână
Obiectiv turistic

Manastirea Tisa Silvestri

0 / 5
Compare Add to favorites

Mănăstirea Tisa Silvestri

 

În partea de răsărit a satului Tisa-Silvestri, din județul Bacău, la umbra unei păduri, se
ridică măreață o mănăstirea cu acelaşi nume. Prima atestare documentară a unui schit aici este
din 9 August 1760, cu ocazia unei danii făcute de Ursu Fulga.

 

Scurt istoric

 

 

Istoria Schitului Tisa înfiinţat de Nicolai loraşcu, pe moşia Silvestri insufiecient
elucidată încă, se pierde înnegura timpului. Prima atestare documentară este la 13 aprilie 1729
când un răzeş dăruieşte schitului Tisa o parte din satul Mărmureni-Vaslui.
Într-un act din 18 octombrie 1742 se spune că egumen al schitului în 1735 era Tofan şi
primise cu metanie pe loanichie, călugărit de şapte ani şi un răzeş din satul Odobeşti-ţinutul
Roman, devenit prin călugărie, cu patru ani în urmă, loanichie Castravăţ. Schitul, biserica şi
trei case sunt înregistrate într-o hartă din 1789. În 1809 schitul avea şapte călugări iar în 1846
avea douăzeci şi cinci de călugări, dar aşezământul era acum subordonat mănăstirii Doljeşti
din ţinutul Roman, căreia îi fusese închinat ca metoc de Nicolae Kogălniceanu.
Ceea ce se ştie însă sigur din unele documente este că şi-a închis porţile ca de altfel şi
atâtea alte mănăstiri şi schituri, odată cu necruţătoarea lege a secularizării
averilor mănăstireşti din 1863-1864. În 1864 când schitul a pierdut moşia şi pădurea, s-a
desfiinţat. Toată zestrea schitului, obiectele şi cărţile de cult au fost date la biserica din lemn
din satul Tisa Silvestri. În 1895 se face menţiunea că la Tisa a fost un schit de călugări şi că se
mai văd încă urmele unei bisericuţe şi ale unor chilii.
Astăzi, pe locul sfintei mese a vechii biserici s-a ridicat troiţă.

 

Arhitectura

 

Este o construcţie arhitecturală armonioasă cu predominarea elementului moldovenesc
din vremea lui Ştefan cel Mare şi Petru Rareş şi adaptat unor necesităţi actuale, prin
construcţii laterale din zona altarului, a unor dezvoltări inspirate, în zona exonartexului şi de
vest, cu o faţadă a laturii de vest (intrare) monumentală. Biserica are o formă tradiţională
compusă din altar, naos, pronaos, exonartex şi pridvor.
Altarul este dispus longitudinal, iar în partea superioară se naşte bolta altarului, o
semicalotă frumos executată. Deasupra se deschide un arc tansversal. Din altar se face intrarea la nord în proscomidiar, iar la sud este diaconiconul – ambele încăperi sunt dezvoltate şi încăpătoare.

Naosul este dispus transversal pe axul longitudinal şi armonios decorat. Absidele
laterale sunt dreptunghiulare, iar în zona superioară se încheie un arc în plin centru. Tamburul
turlei este lărgit în zona de bază şi arhitectura este în formă de stea. Patru ferestre luminează
turla şi naosul iar calota sferică încheie turla şi porneşte de deasupra ferestrelor.
Pronaosul – în prelungirea naosului spre vest, marcat prin axe transversale
dreptunghiular, cu latura mare de 6,60 m, iar latura mică de 5,20 m. În zona superioară se
încheie cu o boltă şi aceasta tot transversală.

Exonartexul – se lărgeşte şi atinge pe lăţime dimensiunile naosului; se etajează la sud
pe două niveluri sprijinindu-se pe două coloane; primul nivel constituind biblioteca
mănăstirii, iar al doilea cafasul. Două uşi laterale comunică la nord cu camera pangar, iar la
sud cu camera confesional.

 

Iconografia

 

Pe bolta altarului, central, este reprezentată Maica Domnului Platytera cu Pruncul lisus
binecuvântând, semnificând întruparea.
În calota semisferică a turlei este ilustrat monumental lisus Hristos Pantocrator, bust,
în costum antic, binecuvântând cu mâna dreaptă şi ţinând cu mâna stângă Evanghelia deschisă.

Medalionul este înconjurat, foarte sugestiv, de înscrisul: „Doamne, Doamne caută din
cer şi vezi şi cercetează via aceasta pe care a sădit-o dreapta Ta şi o desăvârşeşte pe ea”.
Totul este cuprins într-o stea cu opt colţuri simbolizând lumina necreată. Arhitectura
dezvoltată la baza turlei este sub formă de stea, specific stilului moldovenesc. în cele patru
mari spaţii verticale conturate de steaua arhitecturii se dezvoltă scene reprezentând cele patru
praznice împărăteşti ale Maicii Domnului.
Fiindcă mănăstirea este închinată Maicii Domnlui în pronaos predomină scenele
mariologice preponderent din Imnul Acatist, Acoperământul Maicii Domnului, Izvorul
Tămăduirii, iar în partea de jos sfinte cuvioase şi muceniţe.

 

Pont:

 Colecţia de patrimoniu este alcătuită din obiectele de cult ce au aparţinut vechiului
schit. Amintim în special icoanele împărăteşti ale Mântuitorului şi a Maicii Domnului,
precum şi o serie de cărţi de cult cu importante însemnări legate de trecutul istoric al
schitului.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !