EnglishRomână
Obiectiv turistic

Pestera Gura Dobrogei

0 / 5

DESCRIERE

 

Peştera “Gura Dobrogei” are 3 intrări şi mai multe galerii, lungimea galeriilor fiind de peste 480 m. În această peşteră au fost atestate numeroase mărturii ale activităţii umane, unelte de silex paleolitic şi neolitic, fragmente de ceramică neolitică, cât şi obiecte mai recente din metal aparţinând epocii fierului. Peştera oferă condiţii optime pentru coloniile de lilieci, care au dat şi numele peşterii, Peştera Liliecilor. Astfel, cele mai multe galerii şi încăperi ale peşterii sunt zone de adăpostire a liliecilor în timpul verii şi de hibernare în timpul iernii. Marile colonii de lilieci aparţin speciei mediteraneene Rhinolophus mehelyi şi Myotis mistacinus.

Este o peșteră caldă (temperatura atinge în profunzime 12- 13°C și se menține aproape constantă), iar umiditatea variază în timpul anului, fiind mai accentuată vara și primavara, decât în oricare altă peșteră. Curentii de aer sunt mai puternici în zona intrărilor datorită prezenței celor trei deschideri.
Pentru turiști se recomandă prima parte a Galeriei cu Fosile și Galeria cu Ceramică. Din cauza guanolului și a porțiunilor mai înguste, explorarea în întregime a acestei peșteri necesită un echipament de protecție. Sunt necesare, de asemenea, mijloace de iluminare. Vizitarea se poate face în orice anotimp.

LEGENDE

 

1.Pe vremuri, chiar lângă Peştera Gura Dobrogei, sau a Liliecilor, cum îi mai spune tot mai des acum lumea, era un sat de oameni foarte bogaţi. Dar nu erau români de a-i noştri, ci găgăuzi şi cerchezi care, prigoniţi de Ţar, au cerut voie Sultanului să se aşeze în Dobrogea noastră. Nu păreau oameni războinici şi nu se luau la sfadă cu românii din alte sate. Toţi munceau din greu pe timpurile celea, dar parcă străinii ăştia erau harnicii harnicilor.

Casele lor erau cele mai frumoase, uliţele curate şi pietruite, peste tot grădini şi prăvălii, ce mai, un sat ca nicăieri altul. Şi ce era mai de mirare, niciodată nu se plângeau că le-au luat turcii birul, aşa cum o făceau creştinii noştri.” “Într-o zi însă s-a dat veste grozavă prin satele din jur: turcii veneau cu armată, să îşi caute slujbaşi pierduţi cu anii. Paşa a venit şi la noi şi le-a zis străbunilor că, de ani buni, îi dispar adesea, pe aici pe la noi, mulţi slujbaşi trimişi să ridice birul. Din om în om, a aflat turcul că oamenii săi dispăreau, taman atunci când mergeau în satul străinilor, să le ia şi celora taxele. Că ăsta era secretul lor, nu că erau mai harnici ca alţii: ei omorau slujbaşii Porţii şi cu banii pe care aceia îi adunaseră prin Dobrogea noastră, îşi făceau ei casele şi grădinile frumoase”.

Povestea se încheie la fel de ciudat: atunci când Paşa a ajuns cu armata în satul străinilor, acesta era cu totul părăsit. Pesemne că cineva aflase că secretul ieşise la iveală şi aşa au avut timp să fugă. Criminalii nu au mai fost găsiţi niciodată, iar satul lor a devenit ruină că nimeni nu cuteza să se aşeze în locul în care se petrecuseră atâtea nenorociri. Satul a dispărut, dovadă că nu poţi face lucruri frumoase să dăinuiască mereu, săvârşind însă fapte rele…

2.Cheile Dobrogei sunt o formațiune stâncoasă, care țâșnește din câmpie, în centrul Dobrogei. Sunt rămășițele unor colonii de corali ieșite la suprafață din marea Thetis – Thetis a fost o zeiță, mama lui Ahile – cu 2 miliarde de ani în urmă, când au început să se formeze Munții Hercinici… Geologic vorbind, sunt cele mai vechi pietre de pe teritoriul României și al Europei și de acest loc se leagă începutul luptelor dintre daci și romani și legenda regelui Dapix.
Una din regiunile în care au rămas urmași ai lui Burebista este destul de zbuciumată deoarece aici nu se mai întâlnesc doar două civilizații puternice, ci trei: cea getică, cea romană și cea elenă. Este vorba de Dobrogea.
În jurul anului 30 î.Hr. Dobrogea getică era condusă de trei regi daci: Roles, în sud, Dapyx în centru și Zyraxes în nord.
Roles este regele get care conduce regatul al cărui capitală era probabil Sacidava, așadar tribul dacilor. În anul 29 î.Hr., Octavian îl trimite pe Licinus Crassus împotriva bastarnilor care îi atacaseră pe tracii denteleți, aliați ai romanilor. Roles își oferă ajutorul romanilor, ceea ce îi va aduce regelui dac titlul de “prieten și aliat al poporului roman” acordat de Octavian personal, la Corinth, în anul 29 î.Ch.
În anul următor însă Roles intră în conflict cu vecinul său nordic Dapyx. Roles primește la cerere ajutorul lui Crassus. Cele două armate aliate reușesc să alunge de pe câmpul de luptă armata lui Dapyx într-o cetate fortificată. Trădarea se materializează prin deschiderea porților cetății. Cele două armate aliate năvălesc înăuntru și are loc un adevărat măcel. Dapyx moare eroic în fruntea armatei sale. Populația din jurul cetății se refugiază într-o peșteră numită Keiris. Ajunși aici, romanii nu încearcă să-i asedieze pe daci ci îi zidesc înăuntru.

 

 

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !