EnglishRomână
Obiectiv turistic

Pestera Mare de la Balta

0 / 5
Compare Add to favorites

DESPRE

 

O prima descriere (sumara) a acestei pesteri a fost publicata de C. N. Ionescu in 1912. O descriere mai ampla, dar fara schita, publica P. A. Chappuis si A. Winkler in 1951 (in P. A. Chappui 555h71f s si R. Jeannel, 1951). Ambele lucrari se refera insa numai la o parte din reteaua pesterii. O explorare completa realizeaza V. Decu in 1962. Apoi, impreuna cu M. Bleahu, publica in 1967 o descriere completa a acestei pesteri, cunoscuta si ca Pestera Balta.

Prezinta trei deschideri: A, B si C, dintre care cea mai importanta este deschiderea B, mare, de forma trapezoidala, situata la 220 m fata de prima si cu 20 m mai jos (fig. 135). In linii mari, pestera este formata din doua galerii sub-orizontale aproape paralele, fiecare cu sectoare fosile, subfosile si active. Galeriile, in lungime de 600 m, dezvoltate in cea mai mare parte pe diaclaze, conflueaza in zona celor doua deschideri B si C, formind o sala de mari proportii (35/20 m). Atragem atentia ca ceea ce se cunoaste sub numele de Pestera Mica de la Balta (vezi P. A. Chappuis si R. Jeannel, 1951, pp. 92 – 93) nu reprezinta de fapt decit zona initiala a Pesterii Mari de la Balta, care porneste de la deschidere A si se uneste, prin Galeria de Legatura, cu deschiderile B si C.

Planseul din Galeria cu Gururi este scaldat in prima portiune de un firicel de apa care apare la vreo 10 m de deschidere, de sub o depunere stalagmitica masiva. In perioadele cu ploi abundente, apa iese de sub peretele drept al galeriei si curge pe deasupra acestei depuneri. Cealalta galerie (Galeria de Legatura), orientata inspre nord, cu dimensiuni mult mai reduse, prezinta pe parcurs multe strimtori, zone pseudomeandrate, iar pe pereti se pot distinge pe alocuri pina la 13-14 santuri longitudinale, reprezentind nivele de eroziune. Un piriias care se formeaza nu departe la exterior din izvoare helocrene patrunde in pestera In zona deschiderii A, scalda in parte planseul Galeriei de Legatura si reapare la exterior la baza deschiderii B, unde conflueaza cu cel care a scaldat Galeria cu Gururi

Peretii si tavanul pesterii sint in cea mai mare parte acoperiti cu concretiuni, in special in partea terminala a Galeriei cu Gururi. Din zona intrarii B, o mare parte din formatiunile stalactitice au fost “exploatate’ si utilizate la construirea spitalului din comuna Balta. Podeaua este acoperita in mare parte cu material aluvionar, resturi organice, argila si material elastic. Planseu stalagmitic, cu o multime de gururi, cu coloane si stalagmite se gaseste in Galeria cu Gururi si in special in zona terminala a acesteia.

Este o pestera calda (in jur de 10°C in zona de profunzime, in noiembrie 1962), foarte umeda si cu curenti de aer (avind trei deschideri distantate si curs de apa).

Desi aceasta pestera adaposteste relativ multa fauna (s-au gasit triclade, gasteropode, amfipode, opilionide, araneide, miriopode, trihoptere, himenoptere, coleoptere, dintre care amintim pe Duvalius hegediisi jonescui, o specie troglofila, diptere si chiroptere), nu exista aici decit o specie troglobionta: Trichoniscus cf. inferus.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !