EnglishRomână
Obiectiv turistic

Pestera Muierii

0 / 5

DESCRIERE

 

ituata in localitatea Baia de Fier din judetul Gorj, chiar pe malul raului Galben, intr-un loc salbatic din sudul Masivului Parang, Pestera Muierii este una dintre cele mai mari pesteri din tara noastra, laudandu-se cu o istorie bogata si cu faptul ca este prima pestera electrificata din Romania (electrificarea acesteia a avut loc intre anii 1963 – 1978).

Primele informatii stiintifice despre pestera au aparut intr-un chestionar arheologic facut de Al. Odobescu in anul 1870. De atunci, timp o perioada de 100 de ani, s-au facut tot mai multe cercetari geologice, arheologice, paleontologice, biospeologice si geomorfice, scotand la iveala informatii valoroase. Cercetarile au fost realizate pe 95% din lungimea totala a galeriilor pesterii, care insumeaza 3566 de metri

În Peştera Muierilor pot fi văzute stalagmitele şi stalactitele cu forme ciudate, motiv pentru care au primit nume pe măsură: Moş Crăciun, Altarul, Candelabrul, Uliul rănit, Cadâna, Dropia, Domul mare etc

Alte câteva atracții sunt Poarta, Sala cu Guano și Galeria Urșilor unde a fost găsit un adevărat cimitir de resturi scheletice de urși, lei, hiene, vulpi, lupi, capre sălbatice și mistreți. În Sala Musteriana au fost descoperite foarte multe obiecte aparținând culturilor cu mult înaintea erei noastre. De asemenea, în 1952 au fost descoperite și fragmente de oase provenind, foarte probabil, de la trei indivizi diferiți. Fragmentele de craniu aparținând unui individ de sex feminin au fost recent datate de către cercetători ca având o vechime de aproximativ 30.000 ani.

Sala Liliecilor adăpostește numeroase colonii de lilieci din speciile Myotis, Miniopterus și Rhinolophus, iar în Sala Minunilor unde se află formațiuni carstice precum Soacra, Japoneza, Albă-ca-Zăpada și cei șapte pitici sau Coloana cu meduze. Deosebite sunt și Sala Perlelor cu un tavan jos, chiar sub un metru în unele locuri, și o podea de forma unui mozaic, din cauza numeroaselor cristale și perle de peșteră, și nu în ultimul rând Galeria electrificată, galeria principală a Peșterii ce găzduiește structuri ca Bazinele Mici și Bazinele Mari care mai ales primăvara sunt pline cu apă.

Cu o lungime de peste 3.500 de metri, Peștera Muierilor este compusă din patru Galerii dispuse pe două niveluri. Nivelul inferior constituie rezervația speologică împărțită în două sectoare – nord (1.500 de metri de galerii) și sud (880 metri de galerii). Etajul superior are o lungime de peste 1.200 de metri și este compus dintr-o rețea de cavități și canale foarte greu accesibile. Pe acest nivel numai o porțiune de circa 550 de metri este vizitabilă fiind amenajată pentru turiști.

Sus, pe tavanul peșterii, zărim comunitatea de lilieci ce locuiește aici, ignorând mulțimea de turiști ce încearcă să-i zărească și totuși retrăgându-se printre stânci până ce mulțimea de oameni se îndepărtează.
În Galeria Urşilor au fost gasite 183 schelete de urși, iar pe langă aceștia au mai fost descoperite schelete de: lei de peșteră, hiene de peșteră şi alte animale specifice zonei. Un schelet de urs de talie medie, URSUS SPELEAEUS, este amplasat pe traseul turiștilor.
În Sala Bolților au fost găsite cele mai multe vetre de foc și ustensile preisorice.
Cea mai mare descoperire a avut loc în anul 1952 când s-a găsit craniu de femeie preistorică datând de 30 000 de ani, în acele vremuri a fost cel mai vechi fosile umane găsite în Europa.
Statisticile spun că această peșteră este cea mai vizitată din țară, iar ce știm sigur este faptul că Peștera Muierii a fost prima peșteră electrificată din România în 1958.

 

LEGENDE

 

Denumirea Peșterii Muierilor (regionalismul ”muiere” înseamnă ”femeie căsătorită”) vine din timpuri străvechi, potrivit legendelor. Unele dintre acestea susțin că în timpul războaielor cu năvălitorii locurilor, pe când bărbații plecau la lupte, în această peșteră se adăposteau femeile cu copii și bătrânii. Alte legende datorează denumirea faptului în zilele uscate de secetă, femeile mergeau să toarcă la gura acestei peșteri, curentul de aer rece ce ieșea din interiorul ei ușurându-le munca

O altă origine a denumirii peşterii vine de la o legendă locală, potrivit căreia într-una din galerii trăia o zână care-i ajuta pe localnici, în special pe femei: le aducea bărbaţii plecaţi de acasă, femeile sterpe rămâneau gravide, iar fetele bătrâne reuşeau să se căsătoreau. Într-o zi, zâna s-a îndrăgostit de un tânăr foarte frumos care a venit să-i ceară ajutorul. S-au iubit, dar tânărul a părăsit-o în cele din urmă. Zâna a suferit mult şi, până la urmă, s-a stins. Legenda spune că a fost mistuită de o flacără venită din pământ.

În urmă cu peste 20 de ani, o echipă de arheologi au descoperit într-o zonă aflată la aproximativ 20 de metri sub galeria vizitabilă o încăpere subterană în care s-a găsit o formaţiune calcaroasă asemănătoare unui falus de aproape 1, 5 metri. Cercetarea arheologică a pornit de la descoperirea unui text scris pe o bucată de argilă şi datat în anul 176. d. H., care era parte dintr-o ofrandă pe care soţia unui demnitar roman o aducea unui zeu al fertilităţii.

Arheologii au ajuns la concluzia că ritualul consta în aducerea femeilor nemăritate sau sterpe de către taţii sau soţii lor până la peşteră, de unde erau preluate de preoţii zeului. Acestea erau îmbrăcate în haine de sărbătoare şi treceau printr-un ritual de purificare, după care erau conduse în faţa altarului, unde îşi depuneau ofranda şi se rugau. Marele sacerdot înălţa, la final, o rugăciune, prin care zeul era implorat să-i acorde ajutorul femeii, căreia îi dădea să bea o licoare specială care conţinea analgezice şi halucinogene.

 

 

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !