EnglishRomână
Obiectiv turistic

Pestera Unguru Mare

0 / 5

DESCRIERE

 

 

 

Legenda spune că un român şi un ungur mare se băteau în zonă, iar ungurul s-a ascuns în peşteră, aceasta fiind peştera lui. Oamenii locului susţin însă cu totul altceva. Potrivit lui Aron Ciucur, fost ghid al Peşterii Unguru Mare, denumirea acesteia vine de la familia Unguru. Zona respectivă aparţinea acestei familii, familie care avea doi băieţi. „Terenul de sus, unde se află şi peştera Unguru Mare, i-a revenit băiatului mare, în timp ce terenul de jos, unde e peştera Unguru Mic, a fost a băiatului mic. Se spune că peşterile comunicau între ele, cândva, dar acum nu mai comunică”, ne-a mărturisit Aron Ciucur.

Portalul mare (aprox. 20 m înălțime) și galeria spațioasă cu care se continuă constituie o atracție turistică, iar pentru oamenii preistorici însemna un adăpost spațios cu lumină naturală. Excavările arheologice au relevat o bogată activitate antropică începînd din neolitic. Pe poteca ce străbate sala de la intrare s-au amenajat vitrine cu exponate relevante.

Galeria de la intrare continuă, aprox. 150 m, pe tot parcursul ei cu secțiuni între 33…15 m lățime și 25…15 m înălțime, apoi cotește la stînga unde se găsește resurgența pîrîului ce o străbate. Continuarea este lipsită de ramificații importante, terminusul aflînduse la aprox. 300 m și la +40 m diferență de nivel față de intrare.

O importantă colonie de lilieci își are adăpostul în această peșteră.

Peştera Unguru Mare impresionează prin grandoarea spaţiului subteran şi prin încărcătura istorică a vestigiilor descoperite aici, peştera fiind locuită încă din epoca neolitică. Peştera a fost menţionată pentru prima dată în 1921, de către E. Bokor.

Literatura de specialitate spune că Peştera Unguru Mare reprezintă nivelul inferior de carstificare al unui vast sistem endocarstic, al cărui nivel superior este dat de Peştera de la Hodoabă, care se găseşte deasupra ultimului sector al Peşterii Ungurului. Datorită microclimatului ei, peştera este adăpostul a numeroase specii de lilieci ce formează colonii de hibernare.

 

Pe porţiunea de la intrare golul subteran se prezintă sub forma unei galerii vaste, cu o desfăşurare aproximativ liniară, podeaua fiind aproape orizontală. Pe podea, un curs de apă lăptos îşi croieşte agale calea. Caracteristica principală a acestuia este culoarea albicioasă, dată de prezenţa unui mineral rar, denumit crisit, după numele latin al râului Crişul Repede. Compușii minerali care-l alcătuiesc işi au originea în apele acide provenite din vechile lucrări miniere existente în regiune.

În această peşteră au fost descoperite urme ale locuirii umane încă din neolitic, epocă de care se leagă numeroase descoperiri ale unor unelte de piatră: lame cioplite, dălţi meşteşugite din piatră cioplită şi şlefuită. Uneltelor neolitice li se adaugă fragmente de vase ceramice pictate, precum şi obiecte din os aşa cum sunt ace şi sule folosite probabil la coaserea pieilor de animale.

Post New Review

Your email address will not be published. Required fields are marked *



Abonează-te la newsletter !
Descoperă ponturi si oferte de calatorii din toată România. Călătorești mai ieftin dacă ești abonat !